Electricienii de pretutindeni şi-au dat întâlnire după 49 de ani

Promoţia 1966 a Școlii Profesionale de Ucenici de pe lângă Întreprinderea Mecanică din Roman s-a reunit pentru a retrăi momente din viaţa de elev. 

22 de romaşcani cu tâmplele albe s-au întâlnit, sâmbătă, 23 mai, după 49 de ani de la absolvirea Școlii Profesionale de Ucenici de pe lângă Întreprinderea Mecanică din Roman, anul III B – electricieni. Locul de întâlnire nu a putut fi Liceul nr. 1, radiat în 2010 din reţeaua şcolară a oraşului, ci Liceul nr. 3 (actualul Colegiu Tehnic „Petru Poni”). „Incredibil cât de repede a trecut timpul!”, au exclamat foştii elevi la momentul revederii. Pentru cei care locuiesc în afara judeţului Neamţ, revederea locurilor natale a avut o încărcătură emoţională mai puternică.

Ghid prin liceu le-a fost profesoara Gabriela Dascălu, directorul Colegiului Tehnic „Petru Poni”.

„Mă bucur mult că aţi reuşit să vă întâlniţi după 49 de ani de la absolvire. Este o onoare pentru noi să vă avem aici. Liceul nr. 1 a fost desfiinţat şi comasat cu Liceul nr. 3, în 2010, ambele liceele provenind din fostele şcoli de meserii. Eu am activat ca profesor în Liceul nr. 1 din anul 1985, după ce am terminat facultatea, am rămas până în anul 2010, când am venit la Liceul nr. 3. Am fost directorul Liceului nr. 1 din 2005 până în 2010”, a explicat profesoara Gabriela Dascălu.

Rolul dirigintelui a fost „jucat” de profesorul de matematică al promoţiei 1966, Aurel Mihai. Sobru, ca odinioară, profesorul Mihai a luat catalogul din cancelarie şi s-a îndreptat spre laboratorul de fizică, locul unde avea să se desfăşoare „cursul”. „De ce nu sunteţi în clasă?”, a fost întrebarea adresată foştilor săi elevi care îl aşteptau, neastâmpăraţi şi gălăgioşi, ca acum 49 de ani, în faţa clasei.

Directorul Gabriela Dascălu a pregătit o surpriză promoţiei 1966: fotografii din arhiva Liceului nr. 1, din perioada când invitaţii erau elevi. Foştii elevi şi-au recunoscut în imagini sălile de clasă în care au învăţat, clubul, dormitoarele, sălile de mese, parcul şcolii.

După ce au rememorat amintiri din viaţa de elev, profesorul Aurel Mihai a strigat catalogul. După aproape cinci decenii de la absolvire, foştii elevi au trebuit să mai treacă un examen – citirea notelor. Dacă elevii cu note de 8 şi 9 – Victor Oglan, Cornel Dragomir şi mulţi alţii – nu au avut emoţii, ceilalţi s-au văzut scoşi la lecţie. „Ai avut la admitere media 5,25 şi numai note de 5 în şcoală. Cea mai bună medie ai avut-o la purtare – 8”, spune profesorul Mihai. Fostul elev, Anton Boschievici, îşi întrerupe profesorul: „Nu mai citiţi toate notele, domnule profesor, că mai sunt şi alţi colegi care aşteaptă şi de-abia aţi început să strigaţi catalogul”. „La matematică ai avut note cam supărate”, spune profesorul Mihai altui elev, Mihai Lungu. „Domnule profesor, există o explicaţie în toate. Matematica nu era o ştiinţă prea exactă pentru mine”, răspunde acesta.

După 49 de ani de la absolvire, profesorul Mihai dezvăluie elevilor săi un secret păstrat cu străşnicie în perioada şcolarităţii lor.

„Promoţia 1966 a venit în şcoală pe baza unui concurs, la care au candidat 12 elevi pe un loc. Dacă, acum, elevii se plâng pentru trei teze pe semestru, elevii şcolilor profesionale din acea vreme dădeau şapte teze pe trimestru. Lucram cu elevii peste programa şcolară. Mă gândeam că, poate, vor face liceul la seral şi vor avea nevoie de cunoştinţe în plus. Mi s-a atras atenţia la o inspecţie şcoală asupra acestui fapt, dar eu m-am gândit că fac un bine elevilor mei”, a spus profesorul Mihai.

La auzul acestei mărturisiri, unul dintre elevi sare în sus: „Acum spuneţi, domnule profesor. De asta am rămas eu corigent!”, a spus fostul elev Mihai Lungu. „Ai dreptul să faci contestaţie”, îi răspunde, în replică, profesorul, zâmbind. Strădania profesorului Mihai nu a fost în zadar. Toţi elevii săi au urmat liceul, îmbrăţişând diverse profesii. „Cea mai mare realizare sunt cele două fete, ambele de profesie notar. Sunt un om împlinit”, a spus Cornel Dragomir.

Orele de meditaţii, săritul gardului pentru a merge cu o fată la film, primele idile care s-au înfiripat în şcoală, toate au fost povestite la revederea de 49 de ani. Până la petrecerea de la restaurant, foştii elevi au făcut o vizită la microhidrocentrala de la Roman şi au participat la o slujbă de pomenire a colegilor şi profesorilor la Biserica „Sfinţii Ioachim şi Ana” din Roman.

Promoţia 1966 s-a despărţit nu înainte de a face o promisiune:

„Trebuie să ne întâlnim în fiecare an. Avem, încă, foarte multe de povestit”.