Aceasta a fost mărturisirea PS Ioachim Băcăuanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului. PS Petru Gherghel, episcop al Diecezei Romano-Catolice de Iaşi, crede că există norme care trebuie păstrate.
Institutul Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman şi Centrul de Cercetare Ecumenică şi Dialog Interreligios „Pax et Unitas”, în colaborare cu Facultatea de Filozofie „I. Duns Scotus”, Facultatea de Teologie Pastorală, Academia „Petru Tocănel” şi Liceul Teologic Romano-Catolic Franciscan „Sfântul Francisc de Assisi”, au organizat, la sediul institutului, marţi, 21 ianuarie, sesiunea ecumenică intitulată „Oare Cristos a fost împărţit?”. La eveniment au participat PS Petru Gherghel, episcop romano-catolic al Diecezei de Iaşi, PS Ioachim Băcăuanul, episcop-vicar ortodox al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, preoţi catolici şi ortodocşi, elevi seminarişti şi oameni de cultură romaşcani. Moderatorul întâlnirii a fost profesorul conferenţiar universitar doctor Damian Pătraşcu, rectorul Institutului Teologic Romano-Catolic Franciscan. Întâlnirea a fost organizată ca un dialog între cei doi ierarhi şi s-a dorit o evocare a îmbrăţişării istorice, din ianuarie 1964, dintre patriarhul ecumenic Atenagora şi Papa Ioan Paul al VI-lea.
Mărturisiri de suflet ale celor doi ierarhi
Moderatorul a adresat celor doi ierarhi întrebări. Acesta a cerut PS Ioachim Băcăuanul să vorbească despre perioada petrecută în Franţa (1991 – 1994) şi relaţia sa cu marii teologi ai lumii. „Am învăţat de la profesorii noştri de la Institutul Saint-Serge din Paris importanţa dialogului. În aventura nouă în care m-am angajat, riscam ori dizolvarea, ori izolarea. Am învăţat să fiu eu însumi. De la profesorul Olivier Clément am învăţat să mă simt acasă pretutindeni şi aceasta reprezintă, de fapt, o dimensiune a ecumenismului. Aşa că am devenit mai ortodox la Paris”, a spus PS Ioachim Băcăuanul.
PS Petru Gherghel i s-a cerut să precizeze ce reprezintă pentrul el motto-ul „Ca toţi să fie una”. „Această deviză a început de acasă, din familia mea, unde am fost nouă fraţi. Deviza «Ca toţi să fie una» este o căutare, o dorinţă de a realiza această unitate în familie, în şcoală, în dieceză, deşi este greu de realizat, dar este absolut necesară. Am realizat şi nişte lucruri practice. Unul dintre acestea, un gest ecumenic, a fost când am cerut cu insistenţă să dispară gardul din cimitirul din Gherăeşti între credincioşii ortodocşi şi catolici îngropaţi acolo”, a spus PS Petru Gherghel.
„Toţi suntem ai lui Cristos”
Ierarhii au avut de răspuns şi la câteva întrebări comune. Una dintre acestea a fost legată de câteva evenimente ecumenice care vor avea loc în acest an şi în 2015. „De la al VII-lea Sinod ecumenic, bisericile nu s-au mai întâlnit sinodal. Nu înseamnă că bisericile din Occident şi din Orient nu au mai avut întâlniri. Anul viitor, va avea loc un Sinod pan ortodox, unde se discută problemele ortodoxiei universale. Biserica Ortodoxă nu s-a mai întrunit într-un sinod pan ortodox. Este necesară o astfel de întrunire, pentru ca ortodoxia să aibă o voce în dialogul cu celelalte biserici”, a spus PS Ioachim Băcăuanul.
O altă întrebare adresată celor doi ierarhi a fost inspirată de tema întâlnirii: „Oare Cristos a fost împărţit?” „Cristos este unicul care se dăruieşte tuturor. Toţi suntem ai lui Cristos. Nu se împarte, în sensul că se desparte. Acesta este creştinismul: Cristos, o persoană”, a spus PS Petru Gherghel.
„Trebuie să facem un parcurs de pregătire”
Publicul a fost rugat să adreseze în scris întrebări celor doi ierarhi. Una dintre acestea cerea ierarhilor să spună ce ne opreşte să ne unim. PS Petru Gherghel a spus: „Noi avem un îndreptar ecumenic care ne spune exact ce să facem în această situaţie. Dar nu ne putem amesteca unul cu altul, spunând că am rezolvat problemele. Sunt nişte norme care trebuie păstrate. Este vorba despre întâlnirea între Biserici pentru a debloca nişte lucruri. Trebuie să facem un parcurs de pregătire”.
La rândul său, PS Ioachim Băcăuanul a spus: „Ne împiedică să ne unim egoismul şi păcatul. Trăim fiecare egoismul nostru. Depinde ce înţelegem prin această unire. Dacă adoptăm, prin absurd, absorţia, cine renunţă la un tezaur liturgic, monahal, cultural, teologic? Este foarte greu. Noi, oricum, suntem uniţi, îl purtăm pe celălalt în taina sufletului nostru. Se vorbeşte mult de tolerenţă, dar eu nu sunt de acord cu acest termen. Toleranţă înseamnă să-l accepţi pe celălalt aşa cum este, deşi nu-ţi convine cum este. Trebuie să-l iubeşti pe celălalt. Între a tolera şi a iubi eu zic că este o diferenţă. De aceea, îl rugăm pe Duhul Sfânt să ne unească el şi, atunci, vom afla toţi ceea ce ne-a spus Hristos: «Ca toţi să fie una»”.
Comentarii