Omul de afaceri Dan Marin, unul dintre cei mai apreciaţi romaşcani, cel mai mare constructor al Romanului, a fost condus sâmbătă, 5 martie, pe ultimul drum. Dan Marin s-a stins fulgerător miercuri, 2 martie, lăsând în urmă o mare tristeţe. După înmormântare, soţia acestuia, Renata Marin, a scris câteva rânduri tulburătoare pe pagina sa de socializare.
Renata şi Dan Marin
Duminică, 6 martie, Dan Marin ar fi trebuit să împlinească 70 de ani. În schimb, sâmbătă a fost condus pe ultimul drum din această viaţă de cei care l-au iubit şi apreciat, fiind înmormântat la Cimitirul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Iaşi. La momentul despărţirii a fost prezentă şi Andreea Marin, fiica cea mare, căreia i-a stat alături soţul ei – Tuncay Ozturk. Din păcate, la înmormântare a avut loc şi un incident în care a fost implicat băiatul lui Dan Marin – Ionuţ, din cea de-a doua căsătorie, care a agresat un cameraman ce filma momentul despărţirii.
„Mult timp îl voi căuta prin casă”
Renata Mihaela Marin, cea de-a treia soţie a lui Dan Marin, fostă şefă a Stării Civile din Iaşi, a scris câteva rânduri, după înmormântare, pe Facebook. În braţele acesteia a murit Dan Marin, în timp ce se uitau la televizor.
„Miercuri, 2 martie, la ora 23,30, soţul meu – sufletul meu pereche, jumătatea mea, dragostea vieţii mele, a plecat pe aripi de îngeri. A luat cu el inima mea, lumina din ochi, veselia, bucuria şi a lăsat în urmă o durere sfâşietoare. A plecat atât de fulgerător, încât, întoarsă de la înmormântare în casa noastră goală, un gând reflex mi-a venit in minte: să-l sun să vad unde e. Mult timp îl voi căuta prin casă, în locurile dragi nouă, prin somn pe perna de alături.
Am fost atât de fericiţi, am trăit în 11 ani cât alţii într-o întreagă viaţă. A fost bărbatul perfect: iubitor, atent, manierat, vesel, optimist, inteligent, cult, mărinimos, adora dansul, călătoriile şi viaţa. Dumnezeu l-a iubit la fel de mult ca şi mine, fiindcă i-a îndeplinit două mari dorinţe: să se stingă în somn şi în braţele femeii pe care a adorat-o. Împreună în pat, uitându-ne la televizor, a întors capul către mine şi a râs (pentru ultima dată), a întors din nou faţa către televizor, iar după câteva minute a lunecat în braţele mele adormit, dar adormit pentru totdeauna, cu faţa destinsă, fără nici o grimasă. Nici eforturile mele, nici ale medicilor de a-l resuscita nu l-au adus înapoi. Plecase pentru totdeauna către Dumnezeu fără chiar să ştie. Astăzi, într-o zi splendidă, cu o durere imensă în suflet, împreună cu toţi pe care i-a iubit, care l-au iubit şi respectat, l-am condus pe ultimul drum pe acest pământ. Mulţumesc tuturor celor care au fost alături de noi atât astăzi cât şi în zilele premergătoare. Mulţumesc de asemeni tuturor celor care mi-au trimis mesaje de condoleanţe. Rămas bun dragostea mea, jumătatea sufletului meu! Călătorie plăcută şi uşoară spre împărăţia lui Dumnezeu! Te voi iubi mereu!”.
Comentarii