Această sărbătoare reprezintă botezul în apa Iordanului a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, de către Ioan Botezătorul. Prin sfinţirea apei celei mari, în ziua Bobotezei, se reactualizează, în fiecare an, momentul transfigurării şi sfinţirii naturii întregi.
Creştinii sărbătoresc marţi, 6 ianuarie, Botezul Domnului, sărbătoare numită în popor Boboteaza. În biserici se săvârşeşte slujba agheasmei celei mari, apa sfinţită pe care credincioşii o duc apoi acasă, cu credinţa că vor fi apăraţi de rele tot anul. Boboteaza încheie ciclul sărbătorilor de iarnă, care debutează cu Crăciunul.
Sărbătoarea este amintită din secolul al II-lea şi era celebrată împreună cu Naşterea Domnului, pe 6 ianuarie. Începând din secolul al IV-lea, cele două sărbători au fost despărţite. 25 decembrie a fost data stabilită pentru prăznuirea Naşterii Domnului şi 6 ianuarie, pentru Botezul Domnului.
Sărbătoarea reaminteşte de începutul activităţii publice a lui Iisus Hristos, care s-a arătat lumii la vârsta de 30 de ani. Iisus a venit la apele Iordanului, unde Ioan proorocul propovăduia pocăinţa, adică înnoirea lumii. În acest loc, Iisus a primit botezul, fiind prezentat lumii întregi de către Ioan.
Coborând în apele Iordanului, Iisus şi-a luat asupra sa toate păcatele oamenilor pentru a le răscumpăra mai târziu pe Golgota. De aceea, Botezul Domnului anticipează şi reprezintă întreaga lucrare de mântuire a fiului lui Dumnezeu. Toate făpturile, în momentul afundării lui în apa Iordanului, se fac receptacole ale harului divin.
Prin sfinţirea apei celei mari, în ziua Bobotezei, se reactualizează, în fiecare an, momentul transfigurării şi sfinţirii naturii întregi, prin coborârea lui Dumnezeu la apa Iordanului.
În ziua de Bobotează, creştinii vin la biserică şi primesc agheasmă mare. La ţară, oamenii o păstrează la icoană sau la un alt loc de cinste şi o folosesc la vreme de boală sau de necaz. Agheasma de la Bobotează, folosită cu îndrumarea preotului, îndepărtează răul, curăţă şi sfinţeşte.
Slujba de sfinţire a apei celei mari este făcută cu mare solemnitate în toate lăcaşurile de cult. Acolo unde sunt râuri sau alte ape, se aruncă crucea de gheaţă, prinsă de un smoc de busuioc, ca semn că apele au primit deja harul sfinţilor. În alte locuri, creştinii ridică la locul slujbei cruci de gheaţă, crucea fiind arma de biruinţă asupra răului. Pe aceste cruci se obişnuieşte să se aşeze vase cu grâu răsărit, pus la germinat în ziua Sfântului Spiridon (12 decembrie). Există credinţa că anul va fi îmbelşugat de roade după cum a crescut grâul în casele gospodarilor.
În ajunul Bobotezei, credincioşii primesc acasă, cu multă bucurie, vizita preotului. Acesta vine cu agheasmă mare din anul precedent, sfinţeşte fiecare cameră şi reaşează familia în starea de sacralitate. Vizita preotului în casele credincioşilor în ajunul marilor sărbători de peste an este un obicei străvechi, care semnifică transmiterea către fiecare credincios a veştilor bune. Primind această vizită, omul doreşte să-şi înceapă activitatea în noul an în prezenţa lui Dumnezeu.
Tradiţii de Bobotează
Sufletele celor care mor în această zi se duc direct la cer. Dacă în ziua de Bobotează, dimineaţa, înainte de sfinţirea apei, un flăcău sau o fată alunecă şi cade, se crede că respectivul sau respectiva se va însura sau mărita în acel an.
Cele mai multe fete mari merg în ziua de Bobotează la biserică, cu credinţa că se vor mărita în acel an, dacă vor călca în urma preotului. Fetele de măritat îşi pun busuioc sub pernă pentru a-şi visa ursiţii. În unele zone există obiceiul ca tinerele nemăritate să mănânce în seara de ajun o turtă sărată. Cel care în vis le întinde o cană cu apă le va fi ursitul.
Dacă în ziua de Bobotează va bate crivăţul, vor fi roade bogate. Încotro stropeşte preotul cu buchetul de busuioc muiat în agheasmă prima dată, de acolo cred oamenii că vor veni ploile în anul respectiv.
Comentarii 0
Discuția cititorilor despre acest articol