Credincioșii îl sărbătoresc joi, 20 iulie, pe Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul. În timpul vieții, Sfântul Ilie a făcut multe minuni, iar după moarte a fost ridicat la cer într-un car de foc. El este ocrotitorul aviatorilor și patronul ploilor. În cultura populară, Sfântul Ilie este cunoscut drept călătorul în căruța de foc, aducătorul de grindină și purtătorul de trăsnete. Atunci când plouă sau tună, bătrânii spun că Ilie se plimbă pe cer în carul său de foc și împarte ploaia și furtuna. Tot bătrânii spun că de „Sântilie” nu se muncește, de teamă ca ploile și grindina să nu facă pagube.
Sfântul Ilie a trăit în secolul al IX-lea înainte de Hristos. Pe vremea aceea, împărățea peste Israel împăratul Ahab, acesta urmând în răutate celorlalți împărați închinători la idoli. Văzând Ilie atâta rătăcire de la dreapta credință și atâta orbire și întunecare, umplându-se de râvnă dumnezeiască, s-a dus înaintea lui Ahab și, după ce l-a mustrat pentru nebunia și idolatria lui, l-a amenințat, atât pe el, cât și pe poporul cel orbit și înșelat de el, că vor fi pedepsiți cu mare grozăvie de către Dumnezeu: „În acești ani nu va fi nici rouă, nici ploaie!”. Odată cu aceste cuvinte, s-a încuiat cerul și s-a făcut secetă mare, încât nici o picătură de ploaie sau rouă n-a căzut de sus pe pământ timp de trei ani și jumătate.
Apoi a urmat nerodirea pământului, lipsa de hrană și foamete în tot poporul, încât sufereau și oamenii, dar și animalele. Ahab l-a amenințat pe Ilie cu moartea. Din această cauză, proorocul Ilie a fost nevoit să stea ascuns până au trecut anii de secetă. Ascunzătoarea sa a fost mai întâi aproape de o apă. Acolo a fost hrănit de corbii care-i aduceau zilnic pâine. A stat și în casa unei văduve, din Țara Feniciei. Drept răsplată pentru că a fost hrănit cu bruma de făină și ulei pe care această femeie le avea în casă, Ilie i-a înviat copilul care îi murise. Ilie a prezis regelui Ahab și soției sale că vor muri de moarte înfricoșătoare, ceea ce s-a și întâmplat.
Pe vremea Mântuitorului, opt veacuri mai târziu, renumele lui Ilie era atât de mare printre evrei încât, de mai multe ori, asupra lui Ioan Botezătorul, ca și a lui Isus însuși, a planat bănuiala că ar fi fost reîntrupări ale proorocului din vechime. La Schimbarea la Față a Domnului, petrecută în Tabor, Evanghelia ne spune că Moise și Ilie s-au arătat de-a dreapta și de-a stânga lui Hristos, cutremurându-i pe Petru, Iacov și Ioan, cei trei ucenici care îl însoțeau. Conform unei vechi tradiții, Ilie va reveni la sfârșitul veacurilor, ca martor și vestitor al Parusiei, înaintemergător al celei de-a doua veniri a Domnului.
Reprezentat iconografic, cel mai adesea, fie în gura peșterii sale (ce se poate vizita și astăzi în ținutul Hozovei), fie în carul de foc cu care a fost răpit la cer, cu Elisei ca martor și urmaș al său, Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul este, în calendarul bisericesc, ca și în tradiția populară, personajul din Vechiul Testament cel mai drag și mai familiar conștiinței creștine de pretutindeni. Prin îndelungata sa viețuire în pustie, Ilie este socotit și protopărintele monahismului creștin.
Numele în sine al Sfântului Ilie este și el purtător de înaltă semnificație religioasă: continuator al numelui biblic Elijahu, alcătuit din cele două numiri predilecte ale lui Dumnezeu în limba ebraică, El și Jahve. La noi, numele Ilie este astăzi tot mai rar folosit ca nume de botez, dar în trecut a fost răspândit și a cunoscut numeroase variante. Peste 120.000 de români cu numele Ilie, Iliuță sau Ilinca își vor serba, joi, ziua onomastică.
Singurul lăcaș de cult din Roman care își serbează joi hramul este biserica din cartierul Nicolae Bălcescu.
Comentarii