Credincioşii au intrat în Săptămâna Luminată

Credinţa spune că sufletele celor care mor în Săptămâna Luminată se duc direct în rai. Ortodoxia sărbătoreşte în această săptămână Izvorul Tămăduirii, una dintre marile sărbători dedicate Maicii Domnului.

Prima săptămână care urmează după Învierea Domnului nostru Iisus Hristos este numită Săptămâna Luminată. Semnificaţia denumirii acestei perioade vine din vechime, când botezul se făcea în noaptea de Paşte. Cei botezaţi erau numiţi „luminaţi” şi purtau haine albe în toată săptămâna de după Paşte, simbol al bucuriei Învierii.

În tradiţia greacă, această perioadă este cunoscută sub numele de Săptămâna Reînnoită, deoarece întreaga creaţie renaşte prin Domnul Iisus Hristos. Săptămâna Luminată durează până duminica viitoare, 27 aprilie, numită Duminica Tomei sau a Sfântului Apostol Toma, şi marchează începutul unei perioade de sărbătoare care se termină după cincizeci de zile de la Paşti, la Pogorârea Sfântului Duh, sărbătoare denumită popular Rusalii. Credinţa spune că sufletele celor care mor în această săptămână ajung direct în rai, indiferent de păcatele avute.

Biserica a hotărât ca slujbele de înmormântare din Săptămâna Luminată să fie oficiate după o rânduială specială, alcătuită din slujba Învierii, care exprimă biruinţa vieţii asupra morţii, rostindu-se cântările canonului Învierii Domnului şi „Hristos a înviat!”, în loc de „Veşnică pomenire!”.

În această perioadă, bisericile se înveşmântează în alb, iar preoţii poartă veşminte albe. Slujbele se ţin cu uşile împărăteşti larg deschise, ceea ce simbolizează intrarea deschisă de la mormântul Mântuitorului, dar şi ruperea catapetesmei Templului din Ierusalim în momentul morţii Mântuitorului. Tot în această perioadă, spre deosebire de ceea ce s-a întâmplat până la Înviere, este interzis a se posti.

Vinerea din Săptămâna Luminată este numită „Vinerea Izvorului Tămăduirii”, când se cinsteşte una dintre minunile Maicii Domnului, menită să arate rolul Fecioarei Maria în lucrarea mântuirii oamenilor. Numele de Izvorul Tămăduirii aminteşte de o serie de minuni săvârşite la un izvor aflat în apropierea Constantinopolului. În unele locuri, în această zi se face sfinţirea apei, în biserici sau la fântâni şi izvoare, iar în altele preoţii fac şi „botezarea” generală a caselor credincioşilor cu apă sfinţită.

Bucuria biruinţei lui Hristos asupra morţii, „cu moartea pre moarte călcând”, trebuie sărbătorită cum se cuvine de orice credincios. Urarea „Hristos a Înviat!” devine salutul obişnuit între credincioşii creştini, până la Înălţarea Domnului, vreme de 40 de zile.