Anca Angheluţă este elevă în anul IV la Liceul Știinţific „Al. Volta”, din localitatea italiană Colle Val d’Elsa, trăieşte de 11 ani în Italia şi vrea să urmeze Medicina.
De ani buni, poveştile românilor care au avut curajul să se rupă de rădăcini şi să plece încotro văd cu ochii, pentru o viaţă mai bună, au uimit în mod plăcut şi emoţionat, deopotrivă, pe străini şi pe cei rămaşi acasă. Anca Angheluţă este unul dintre copiii romaşcani care a „zburat” către alte zări. „Precum o pasăre care zboară primăvara spre ţările calde, la fel o fetiţă de nouă ani îşi părăsea ţara pentru a începe o viaţă nouă. M-am născut într-o generaţie în care cea mai mare parte a oamenilor plecau spre alte ţări în care să muncească, unde să înveţe să trăiască altfel”, scria Anca, în 2011, într-o lucrare despre emigranţi.
Copleşită de probleme, Gabriela, mama Ancăi, cadru didactic în învăţământul preuniversitar, a decis, cu 13 ani în urmă, să plece în Italia. România nu intrase încă în Uniunea Europeană, aşa încât plecarea Gabrielei a fost un real act de curaj. Cu promisunea unui loc de muncă, fără să cunoască bine limba italiană, s-a „înhămat” la un drum din care nu ştia dacă va ieşi învingătoare. Cu toate acestea, nu şi-ar fi iertat niciodată dacă nu încerca. „Eram pusă în faţa unei importante decizii. Am plecat în Italia cu gândul să lucrez patru-cinci ani, apoi să mă întorc acasă. Anca era micuţă şi a rămas în grija bunicilor ei, dar acest gând nu era prea confortabil pentru mine. Eram foarte ataşate una de cealaltă şi distanţa a însemnat pentru amândouă o suferinţă teribilă”, povesteşte Gabriela.
Surpriză din partea părinţilor şi copiilor italieni
Anca era în clasa a II-a când mama a decis că este timpul să o aducă în Italia. „Am revenit în ţară să o văd pe Anca. Era în clasa a II-a. A plâns la îmbrăţişarea de rămas bun şi multe zile după aceea. Primeam telefoane de acasă şi îngrijorarea mea creştea cu fiecare zi. Atunci a fost momentul când am decis să o aduc cu mine în Italia”, povesteşte Gabriela.
Anca a fost cea care şi-a aşteptat colegii în prima zi de şcoală. „Am dus-o pe Anca foarte devreme la şcoală. Clasa era goală. Am aşezat-o în prima bancă şi am plecat la serviciu. Nu cunoştea niciun cuvânt în italiană. Nu ştiu cum s-a descurcat, mi-a fost teamă de această primă întâlnire, dar învăţătoarea şi copiii au primit-o foarte bine. Poate s-a simţit copleşită de tot ce i se întâmpla, dar nu mi-a spus niciodată. Nu vroia să mă dezamăgească. A fost ajutată foarte mult la şcoală: să înveţe limba, să se integreze în colectiv. Copiii o invitau acasă la ei. Mi-amintesc că, în primul an, părinţii şi copiii i-au organizat Ancăi o petrecere-surpriză, de ziua ei de naştere. Recunosc că gestul m-a surprins plăcut şi mi-a dat curaj să continui”, îşi aminteşte Gabriela.
Biologia şi literatura engleză, pasiunile Ancăi
În prezent, Anca este elevă în anul IV la Liceul Știinţific „Al. Volta”, din localitatea Colle Val d’Elsa, din provincia Siena, regiunea Toscana. Este ambiţioasă, dornică de a acumula tot ce este nou. Încurajată de profesoara de biologie şi sub impresia unor seriale precum „Anatomia lui Grey” şi „Doctor House”, Anca vrea să urmeze Medicina. „Atunci când profesorii simt că unii dintre elevii lor au înclinaţii către un domeniu, îi încurajează să aprofundeze. Se pare că tactul profesoarei a dat roade, iar alegerea Ancăi nu este ceva trecător, ci una născută din dorinţa de a-i ajuta pe cei aflaţi în nevoie”, a spus Gabriela.
Anual, Anca participă şi câştigă concursuri literare şi de matematică. A obţinut certificatul Cambridge de limbă engleză, nivel B2, fiind răsplătită cu o tabără în Anglia. Este îndrăgostită de literatura engleză şi face pregătire la limba engleză cu copiii care doresc să-i egaleze performanţa.”Un pic româncă, un pic italiancă, viitorul va decide ce se va întâmpla”, spune Anca.
[sam id=”3″ codes=”true”]
Comentarii