„Constituţia trebuie să consolideze instituţiile statului de drept”

Aprecierea este făcută de senatorul PSD Ioan Chelaru, vicepreşedinte al Comisiei de revizuire a Constituţiei.

„Este o onoare pentru mine că am putut să particip activ în cadrul acestui proiect, de o importanţă maximă pentru statul democratic”, mărturiseşte parlamentarul romaşcan.

„Oamenii pot abuza de o funcţie şi vor răspunde potrivit prevederilor legale, dar instituţia trebuie apărată împotriva abuzurilor”, este una dintre concluziile senatorului Chelaru.

Comisia de revizuire a Constituţiei şi-a finalizat lucrările săptămâna trecută. Vicepreşedintele Comisiei, senatorul PSD Ioan Chelaru, a acordat un interviu Ziarului de Roman despre modificările aduse Constituţiei. Ioan Chelaru afirmă că opiniile potrivit cărora noua Constituţie este un paravan pentru penali reprezintă o exagerare sau o necunoaştere a textului. În plus, a adăugat că este posibil ca cei din Opoziţie să-şi fi expus această opinie pentru că nu au dorit să participe la lucrările Comisiei pentru revizuire. În opinia lor, pentru că proiectul este făcut de o majoritate USL este, automat, un lucru prost făcut.

Redactor: Lideri din Opoziţie, dar şi unii experţi din domeniul juridic susţin că modificările aduse la Legea fundamentală reprezintă un paravan pentru penali. Mai mult, susţin că în Constituţie au fost incluse prevederi care în mod normal ţin de Codul de procedură penală.

Senator Ioan Chelaru: Forma finală a proiectului de revizuire a Constituţiei va cuprinde numai acele prevederi generale şi indispensabile care stabilesc cadrul de funcţionare a instituţiilor statului, păstrând prevederile detaliate pentru legile speciale.

În ceea ce priveşte ipotezele vehiculate în spaţiul public, care prezintă modificările aduse ca un paravan pentru penali, consider că este evident o exagerare sau necunoaştere a textelor. Există două tipuri de opinii, unele politice, afişate de reprezentanţi ai Opoziţiei şi, cu toată curtoazia profesională, nu pot să nu mă întreb dacă nu sunt expuse doar pentru că unii nu au dorit să participe la lucrările Comisiei pentru revizuirea Constituţiei şi, pentru că proiectul este făcut de o majoritate USL, ei spun că este, normal, un lucru prost făcut. Cade în sarcina Opoziţiei să conteste acţiunile celor aflaţi la guvernare, dar nu au, din păcate, beneficiul bunei-credinţe, afirmaţie bazată pe comportamentul Opoziţiei până în prezent. Al doilea tip de opinii sper să aibă la bază doar o necunoaştere a formei finale a proiectului, care nu face, aşa cum am afirmat mai sus, decât să stabilească sau să întărească cadrul pentru procese echitabile, cu respectarea prezumţiei de nevinovăţie până la dovedirea contrariului, dar şi cel al egalităţii în faţa legii.

R.: Sunteţi autorul amendamentului prin care probele obţinute ilegal pot fi utilizate doar dacă sunt folosite în avantajul celui acuzat. Măsura nu prejudiciază parcursul procesului de urmărire penală în stabilirea gradului de vinovăţie al inculpatului?

S.I.C.: Nu sunt eu autorul acestui amendament, dar acest lucru nu contează, din moment ce el a fost însuşit în unanimitate de colegi. Mai mult, amendamentul a fost redactat după consultări cu mai multe ONG-uri din domeniul juridic, dar şi cu experţi ai Comisiei de la Veneţia.

R.: Amendamentul a fost citit de dumneavoastră la Comisie, fără să se spună că este propus de vreo instituţie, cum ar fi Asociaţia Magistraţilor din România. Nici nu l-a revendicat vreun coleg, reieşea că este al dumneavoastră. Să revenim. Spre exemplu, să presupunem că o persoană este acuzată de jaf. Aceasta nu recunoaşte fapta, dar apare înregistrarea video făcută de o altă persoană, în care fapta este dovedită. Dovezile sunt mai mult decât clare, dar, prin modificarea făcută, înregistrarea, care este ilegală, nu poate fi folosită ca probă. Prin urmare, inculpatul este absolvit de orice vină? Nu este asta o favorizare a infractorului?

S.I.C.: Măsura despre care vorbiţi este luată pentru a preveni abuzurile organelor abilitate să desfăşoare urmărirea penală. De asemenea, măsura nu este aplicabilă doar în cazuri speciale, ci se referă la oricare cetăţean al României. Este o măsură de protecţie a celui învinuit, dar nedovedit şi deci nevinovat şi obligă instituţiile statului să respecte acest principiu de bază şi să administreze probe în mod legal. Nu uitaţi că există un principiu din dreptul roman „in dubio pro reo”, asta înseamnă că de dubiu profită întotdeauna învinuitul, iar proba, chiar ilegal dobândită, dacă întăreşte sau măreşte dubiul, poate fi folosită, chiar dacă numai cu caracter informativ. Referitor la exemplul dat, în speţă, înregistrarea nu este ilegală, ci este doar făcută fără aprobare prealabilă şi în cadrul instituţional al unui flagrant. Judecătorii vor hotărî dacă, şi în ce măsură, o astfel de înregistrare, de exemplu făcută de un trecător cu telefonul mobil etc., poate fi admisă ca probă, de la caz la caz. Aş prefera să nu comentez speţa, deşi aş putea să o fac, în calitate de avocat.

R.: Potrivit unor amendamente, Avocatul Poporului nu mai poate fi revocat din funcţie de Parlament, iar mandatul său poate înceta doar în caz de deces, de incompatibilitate sau de demisie. Și totuşi, în 2012, Avocatul Poporului de atunci, Gheorghe Iancu, a fost suspendat din funcţie, în preajma referendumului, iar măsura a fost luată de către majoritatea USL.

S.I.C.: Aşa cum văd eu lucrurile, Constituţia trebuie să consolideze instituţiile statului de drept. Nu vorbim şi nu ar trebui să fie gândită prin perspectiva persoanelor care ocupă funcţii de demnitate, ci strict instituţional. Oamenii pot abuza de o funcţie şi vor răspunde potrivit prevederilor legale, dar instituţia trebuie apărată împotriva abuzurilor, tocmai pentru a-şi putea îndeplini menirea, mai ales că, în cazul Avocatului Poporului, este aceea de a promova şi apăra drepturile şi libertăţile cetăţenilor, în raporturile acestora cu autorităţile publice.

R.: Comisia pentru revizuirea Constituţiei a stabilit ca Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) să nu îi mai revină competenţa de judecată în cazul parlamentarilor. Le este frică acestora din urmă de sentinţele date de judecătorii ICCJ în marile dosare?

S.I.C.: Vă referiţi la judecata în primă instanţă, pe fondul cauzei, cred. „Nimeni nu este mai presus de lege” este principiul de bază al unei justiţii libere şi independente. Logica de la baza acestui amendament este egalitatea dintre parlamentari şi oricare cetăţean român. Am analizat foarte atent acest amendament şi principiile care stau la baza lui sunt cel al egalităţii şi cel al nediscriminării. Consider că, într-o societate democratică, toţi avem aceleaşi drepturi şi aceleaşi obligaţii, iar procedurile cu care se judecă oricare din cetăţenii acestei ţări trebuie să fie aceleaşi şi în cazul parlamentarilor. Legea nu se aplică în funcţie de instanţa de judecată, ci în funcţie de fapte concrete, demonstrate, probate. „Dura lex, sed lex” – oricât de aspră ar fi legea, trebuie să i te supui.

R.: S-a aprobat ca interceptările telefonice să nu mai poată fi dispuse de către procuror (care până acum avea nevoie de aprobarea judecătorului), ci doar de judecător. Nu reprezintă o îngreunare a operaţiunilor procurorilor prin care pot fi reţinuţi inculpaţii?

S.I.C.: Din contră, amendamentul vine să clarifice o situaţie de fapt, ce încălca desemnarea aleatorie a dosarelor, obligatorie atunci când este sesizată instanţa. În prezent, autorizaţia pentru interceptări este emisă de către preşedintele instanţei sau de judecătorul desemnat, iar prin amendamentul propus autorizaţia se va dispune de către judecătorul instanţei competente să judece fondul cauzei şi numai în cursul procesului penal. Este un alt mod de a proteja cetăţenii împotriva abuzurilor instituţiilor statului şi este firesc ca judecătorul competent să judece fondul cauzei să aprobe şi eventuala obţinere a unei asemenea probe „speciale”. Și acest amendament este redactat în urma consultării cu asociaţiile profesionale ale magistraţilor.

R.: Mandatul Comisiei de revizuire a luat sfârşit în luna iulie 2013. Textul a fost trimis la Consiliul Legislativ, care a formulat anumite observaţii într-un aviz. Textul respectiv, împreună cu avizul CL, trebuiau trimise CCR pentru a verifica dacă s-au depăşit sau nu limitele revizuirii. De ce Comisia de revizuire a considerat că îşi poate relua activitatea de la zero şi de ce s-au mai introdus articole noi, de ce au mai fost scoase altele?

S.I.C.: Mandatul Comisiei pentru revizuirea Constituţiei se încheie în momentul în care varianta finală a legii de revizuire a Constituţiei, după adoptarea prin referendum, este publicată în Monitorul Oficial. Procesul a fost îndelung, pentru că s-a pus accent pe fiecare virgulă, am ascultat, am analizat şi am dezbătut fiecare propunere (şi au fost mii) pe care am primit-o, fie de la membrii partidelor aflate la guvernare, de la membrii Opoziţiei, de la societatea civilă, de la specialişti, de la membrii Comisiei de la Veneţia. Toate iniţiativele de modificare a amendamentelor au fost luate în calcul pentru a putea formula cea mai bună variantă. Susţin cu tărie că toate vocile au fost ascultate, pentru că scopul nostru este ca legea fundamentală a statului să fie una modernă şi europeană.

R.: Care este procedura de urmat, după ce aţi finalizat modificările?

S.I.C.: În prezent, forma finală a proiectului este trimisă la Curtea Constituţională care are, potrivit prevederilor legii de organizare a Curţii Constituţionale, un termen de zece zile să se pronunţe. După ce decizia Curţii va fi cunoscută şi proiectul pus în acord cu această decizie, va intra în Plenul Senatului, unde va fi dezbătut, se vor putea analiza amendamentele. După aprobarea de către Senat, proiectul va fi transmis Camerei Deputaţilor, pentru a fi dezbătut şi aprobat. Dacă textele adoptate de cele două Camere sunt identice, proiectul se trimite din nou la Curtea Constituţională pentru ultima verificare. Dacă totul este în ordine, se intră în linie dreaptă, urmând a fi supus procesului referendumului, în termen de 30 de zile de la aprobarea proiectului de Camera Deputaţilor. Vă mărturisesc că pe lângă munca asiduă depusă pe parcursul acestui proiect, „responsabilitate şi seriozitate” au fost cele două cuvinte care au stat la baza activităţii noastre. Este o onoare pentru mine că am putut să particip activ în cadrul acestui proiect, de o importanţă maximă pentru statul democratic. Oamenii pot abuza de o funcţie şi vor răspunde potrivit prevederilor legale, dar instituţia trebuie apărată împotriva abuzurilor.