Iulian Negru face proiectare de 15 ani, avându-i ca maeştri pe arhitecţii Mihai Haivas, Laurenţiu Dumitraşc şi Ana Maria Alexe. Arhitectul spune că se regăseşte în actorie, pentru că această artă uneşte oameni şi îi face să se bucure de viaţă.
Romaşcanul Iulian Negru îmbină cu succes arta de a construi şi arta dramatică. Lucrează în Primăria Roman din 2009 şi cochetează, în timpul liber, cu pictura şi teatrul.
„Arhitectura este o profesie multidisciplară. Pentru a putea crea, trebuie să te inspiri dintr-o multitudine de arte. Nu se poate proiecta o casă până ce nu-l cunoşti pe cel care va locui în ea. Proiectul se schimbă de câteva ori, pe măsură ce discuţi cu potenţialul beneficiar. Este motivul pentru care am rămas prieten cu multe persoane cărora le-am proiectat casele”, a spus arhitectul.
Iulian Negru are 41 ani şi face proiectare de mai bine de 15 ani. Muzeul de Știinţele Naturii din Parcul Municipal Roman, amenajarea interioară şi exterioară a Casei Căsătoriilor din Roman, cafeneaua de lângă Corpul B a Colegiului Naţional „Roman-Vodă” şi noua clădire din Ștrandul Municipal Roman sunt doar câteva lucrări la care Iulian Negru şi-a adus contribuţia, unele dintre acestea în colaborare cu alţi arhitecţi.
„Am făcut stagiu de pregătire atât în primărie, cât şi la o firmă de proiectare şi mi-a prins foarte bine. Am avut onoarea şi bucuria să am modele. Arhitecţii Mihai Haivas, Laurenţiu Dumitraşc şi Ana Maria Alexe sunt adevăraţi maeştri pentru mine. Experienţa lor m-a ajutat foarte mult. Îi iubesc pe aceşti oameni. Mă bucur că mi-au transmis şi mie din ceea ce au acumulat şi regret, în acelaşi timp, că nu am făcut facultatea odată cu ei”, a spus arhitectul.
Actoria, dragoste la prima vedere
Iulian Negru şi-a făcut debutul actoricesc în piesa „Doctor fără voie”, de Molière, într-o reprezentaţie care a avut loc în comuna nemţeană Vânători. „Am spus că, dacă noi jucăm în mod natural nişte roluri, în fiecare zi, măcar să o fac organizat. M-am prezentat la Teatrul Municipal şi l-am întrebat pe regizorul Radu Vatavu dacă are nevoie de actori amatori. Debutul meu a fost unul plin de emoţii şi de peripeţii. Am intrat în scenă atât de hotărât încât m-am împiedicat şi am căzut. Am crezut că totul este pierdut, dar m-am ridicat şi am continuat să joc, lăsând impresia spectatorilor că accidentul a făcut parte din scenariu”, a spus Iulian.
Arhitectul locuieşte în Cordun. Este căsătorit şi are trei copii. Soţia a înţeles pasiunea pentru teatru a lui Iulian şi l-a sprijit.
„Mulţi m-au întrebat: «De ce te duci la teatru, din moment ce nu primeşti niciun ban?». Spectacolul de teatru este un mare câştig sufletesc pentru ambele părţi: spectator şi actor. Te face, pentru puţină vreme, să uiţi de probleme, de lipsuri şi griji. În acelaşi spectacol, joc altfel, de fiecare dată. Nu este o cerinţă, ci descopăr feţe ascunse ale personajului, pe care încerc să le pun în valoare. Am luat teatrul în serios şi îmi place ceea ce fac. Mă relaxez printr-o activitate în care mă descopăr pe mine în raport cu ceilalţi. Am avut câteva reprezentaţii în afara oraşului. Am lăsat greul în seama soţiei, dar m-a înţeles şi m-a susţinut în ceea ce fac. Chiar şi atunci când a trebuit să scot bani pentru a plăti decorurile spectacolului, la fel ca şi colegii mei, sau să strâng bani pentru deplasări”, a spus Iulian.
Un alt motiv pentru care arhitectul Iulian Negru s-a apropiat de teatru este acela că fetiţa lui, Elena, elevă în clasa a IV-a, are înclinaţii literare.
„Elena este pasionată de literatură. A câştigat locul I pe ţară la un concurs de creativitate. M-am gândit că ceea ce fac eu prin teatru o să-i servească drept model. Am adus-o la spectacole şi am văzut că îi place, că se simte bine”, spune Iulian.
Când nu are spectacol, Iulian se ocupă de scenografia spectacolelor.
„Este o muncă plăcută, dacă ai cu ce să o faci. Când nu sunt bani, trebuie să stilizez, să abstractizez decorul în aşa fel încât spectatorul să înţeleagă ce se întâmplă în piesă”, a spus Iulian.
„Vreau să văd copiii talentaţi cum cresc şi înfloresc”
Arhitectul predă la Școala Gimnazială din Cordun, în regim de voluntariat, un opţional intitulat „Joaca de-a arhitectura”, introdus în acest an în programa şcolară.
„Învăţ copiii ce înseamnă o locuinţă, o clădire, o localitate, rolul autorităţilor locale într-o comunitate în privinţa construcţiilor. Este un curs bine structurat, care include toate disciplinele pe care elevii de la clasele III-a şi a IV-a le studiază”, a spus Iulian.
Ca orice arhitect, Iulian vede în perspectivă.
„Aş vrea să înfiinţez o asociaţie prin intermediul căreia copii talentaţi, dar fără posibilităţi materiale, să poată urma cursuri gratuite de pictură, muzică şi teatru. M-aş bucura să pot realiza acest proiect şi să-i văd pe copii cum cresc şi înfloresc”, mai spune Iulian Negru.



,,artistul” e doar conductor arhitect adică jumate de arhitect (doar 3 ani de studii) iar ,,actoria” e de categoria amatori (veleitari)
vb pt tine d-nu Gerghel! am fost colegi 6 ani la Arhitectura! f bine Sebi!
Meei G, daca era pe jumatate arhitect, facea doar jumatate din cladirile mentionate. Altii sunt arhitecti doar cu numele pe hartie. Si bravo lui ca e talentat si la actorie , ca se implica si ii place ce face. Cred ca mataluta esti cam invidios pe personaj…
Iata de ce trebuie sa ne schimbam, cat de putin mentalitatea, sa nu mai avem grija de capra vecinului, sa vedem mai curand lucrurile frumoase, sa oferim un exemplu pozitiv celorlalti.
Multumesc domnule Ghergel, cand am citit am fost bulversat cum cineva pe care nu-l cunosc si cred ca nu ma cunoaste scrie lucruri despre mine si eram hotat sa ripostez, dar nu cred ca ar fi fost necesar (macar asa am aflat si eu ce studii am nu?). In schimb in ce priveste subiectul discutiei si articolului era altul, cum putem sa ajutam semenii nostri, cum putem sa transmitem, sa dam din putinul nostru si altora.
In concluzie sa stiti ca sunt arhitect diplomat (cu 6 ani de facultate) si intradevar in privinta actoriei sunt amator – AVETI DREPTATE!
In speranta ca puteti dormi linistit, imi cer scuze pentru cele scise. Multa sanate.
provincialismul inşilor ce au comentat mai sus e de netăgăduit. succesuri, meei