„Am muncit și mi-am trăit viața cu patos”

Afirmația aparține medicului radiolog Eugenia Firăstrău, care, la începutul lunii mai, s-a pensionat, după 33 de ani de carieră la Spitalul Roman. Prin mâinile ei au trecut, de-a lungul timpului, mii de pacienți. Ea consideră medicina una dintre cele mai nobile profesii.

Foto: Medicul Eugenia Firăstrău, alături de colegii de la Spitalul Roman

Emoție, pasiune și profesionalism. Cam așa s-ar putea descrie, în câteva cuvinte, o carieră profesională de excepție, care a început la Spitalul Municipal de Urgență Roman și s-a terminat tot aici. După mii de ore de gardă năucitoare, în 33 de ani de muncă, medicul radiolog Eugenia Firăstrău s-a pensionat pe 1 mai. Ea a lăsat spitalul pentru a se dedica familiei. Cu lacrimi în ochi, medicul Eugenia Firăstrău spune că nu regretă și nu va regreta niciodată tot ce a trăit până acum. După cum mărturisește, anul trecut a avut o ofertă de lucru în Franța, pentru un salariu de 12.000 de euro pe lună, însă a preferat să rămână aproape de familie. Pe 12 decembrie 2012 și-a depus dosarul de pensionare, iar decizia a venit în luna mai.

„Cred cu tărie că, dacă nu pui suflet în ceea ce faci, nu iese nimic”

Eugenia și Victor Firăstrău s-au căsătorit în 1976

Medicul Eugenia Firăstrău s-a născut pe 5 ianuarie 1954, mama ei fiind funcționară, iar tatăl – profesor de sport. Emoționată, povestește că la naștere cântărea 1,8 kilograme și, din cauza prematurității, a slăbit la 1,4 kilograme.

„În ’54 nu erau incubatoare, iar mama îmi spunea că mă țineau într-o cutie de pantofi, învelită în vată. Eram mare cât o lingură de lemn”, rememorează medicul Eugenia Firăstrău. În 1958, părinții s-au mutat cu serviciul la Roman, mai ales că mama era romașcană.

„Mama voia să devin inginer chimist, iar tata spera să fiu profesor de sport. Eu, însă, m-am dus la Medicină, pentru că așa simțeam nevoia. Am ales Medicina ca să fac ceva pentru oameni. Cred cu tărie că dacă nu pui suflet în ceea ce faci nu iese nimic. Când am dat admiterea prima dată, în 1973, nu am luat. A fost pentru prima dată când băieții care au luat admitere la facultate au plecat în armată, iar în toamna s-a mai organizat un examen. Pe cele 47 de locuri eram 613 candidați. Când m-am dus să mă înscriu, tatăl meu spera că n-o să intru, dar am intrat. Cred că am fost cea mai fericită dintre candidați, pentru că doream să demonstrez că pot”, își aduce aminte medicul Eugenia Firăstrău.

În iarna anului următor l-a cunoscut pe viitorul soț, cardiologul Victor Firăstrău, în timpul unei excursii la Brașov, organizată cu studenții de la Medicină. În timp ce serveau cina, Victor, care era student cu doi ani mai mare, s-a așezat pe singurul loc disponibil, care era lângă Eugenia. A doua zi a invitat-o la film.

„Țin minte că rula filmul «Cidul». Peste câteva zile aveam câteva examene importante. A trebuit să aleg între film și pregătirea examenelor, dar filmul era prea bun ca să-l pierd”, spune, zâmbind, medicul Eugenia Firăstrău. Relația lor s-a consolidat, iar în 1976 s-au căsătorit. În 1979 a început activitatea la Spitalul Roman.

Acum, după ce s-a pensionat, Eugenia Firăstrău vorbește cu optimism despre viitor:

„Nu-mi pare rău de nicio clipă. Eu știu că am muncit și că mi-am trăit viața cu patos. Nu-mi pare rău că m-am pensionat. Mă bucur de familie, de casă, mă bucur de natură, mă bucur de prieteni și de nepoțelul meu. Poate că fiecare, după acest moment, s-ar simți izolat. Trebuie să cauți în permanență să exiști, să nu te uite nici ceilalți. Ce m-a impresionat a fost că, atunci când am organizat o masă festivă, cu ocazia pensionării, au venit absolut toți colegii mei”.

Gărzi nimicitoare

Alături de soțul său, medicul cardiolog Victor Firăstrău, în Norvegia

Nostalgică, Eugenia Firăstrău își aduce aminte de începuturile carierei, când era extrem de important să vorbești cu pacientul pentru a putea stabili un diagnostic, nu ca acum, când aparatura a devenit mai importantă.

„Țin minte și-acum primul meu pacient. A intrat în cabinet și mi-a spus: «Doamna doctor, mă dor mușchii limbii». Eram singură și trebuia să stabilesc diagnosticul. A plecat, dar s-a întors și mi-a spus: «Voiam doar să vă cunosc, pentru că sunt fratele unei colege de-a dumneavoastră»”, mai povește radiologul.

Secundariatul în Radiologie l-a făcut la Facultatea de Medicină din București.

„Pentru mine, medicina este ceva nobil. Nu poate s-o facă oricine. Visul meu a fost să fac medicină internă, dar așa au fost condițiile de atunci. Condițiile de muncă de atunci impuneau să-ți folosești toate cunoștiințele ca să fii medic bun, să judeci în fața pacientului, nu ca acum, când se stabilește un diagnostic după investigații la aparate”, mai povestește medicul Eugenia Firăstrău.

În 1980 s-a născut primul băiat, Radu, acum avocat, iar în 1984 a venit pe lume Cătălin, care a ales să fie economist.

„Anul trecut, am decis să mă pensionez, pentru că gărzile sunt nimicitoare. Stăteam până pe la ora 4 sau 5 dimineața așteptând să fiu de folos cuiva. La ora actuală este foarte greu, pentru că toată lumea s-a învățat să dea telefon la 112, iar pacienții aglomerează spitalul, de multe ori nejustificat. Eu am învățat că, atunci când intră un pacient pe ușă, trebuie să stai de vorbă cu el, apoi îl consulți, iar în cele din urmă pui un diagnostic. Eu am vrut să fac ceva pentru bolnavi, de aceea consider că medicina e nobilă”, mai spune medicul radiolog.

Împreună cu soțul său, alături de care este de  37 de ani, a împărtășit atât pasiunea pentru medicină, cât și pasiunea pentru călătorii, care i-a purtat prin Dubai, Egipt, Norvegia, Italia, Franța, Spania, Turcia, iar anul acesta în Portugalia. Mai presus de toate sentimentele, colaborarea, respectul și admirația par să fi fost secretul unei iubiri de-o viață:

„Când pierde o viață, fiecare medic este urmărit nopți întregi de îndoieli. În cariera mea, m-au impresionat cel mai mult cazurile care se prezintă la Cardiologie, pentru că trebuie să reacționezi foarte repede. Din punctul meu de vedere, în afara faptului că nu operează, cel mai complet medic este Victor, soțul meu”.

[sam id=”3″ codes=”true”]