Actriţa romașcană este cunoscută prin implicarea în proiecte sociale, cum sunt spectacolele din centre de plasament sau atelierele de teatru şi circ în penitenciare.
Elevii din şcolile romaşcane sunt invitaţi, în aceste zile, la un spectacol de teatru inedit. Un spectacol care poate ţine şi locul unei ore de geografie, gândit şi pus în practică de o fostă şcolăriţă romaşcană, actriţa Gabriela Ioniţă. Spectacolul „Tropa, tropa prin Europa” va fi prezentat joi, 6 martie, la Școala „Vasile Alecsandri”, şcoala în care a învăţat şi eleva Gabriela Ioniţă. „Este un spectacol educativ, în cadrul căruia îi plimbăm pe copii prin câteva ţări din Europa. Este pentru ei un prilej de a învăţa capitalele ţărilor, de a afla câte ceva despre obiectivele turistice mai importante ale ţării respective, câteva cuvinte din limba ţării respective, câţiva paşi din dansurile tradiţionale, costume specifice. Este un spectacol interactiv cu care sper să avem succes. La final, pe lângă buna dispoziţie pe care ţi-o dă participarea la un spectacol, copiii vor rămâne, cu siguranţă, şi cu câteva noţiuni pe care le vor învăţa în joacă”, a spus Gabriela Ioniţă. Spectacolul este pregătit în colaborare cu actriţa Ionela Palasca.
Debut în rolul de copac
Pe lângă apariţiile sale în spectacole şi filme, actriţa Gabriela Ioniţă este cunoscută pentru activitatea sa din cadrul Școlii de teatru „Corifeu” şi ca director de programe culturale al Asociaţiei Arhetip Cultural. Este preşedinta juriului Festivalului Internaţional de Teatru pentru Copii şi Tineret de la Suceava, ajuns la cea de-a VII-a ediţie. A jucat alături de Dan Condurache în scurt metrajul „Direct la ţintă” şi alături de Dorina Lazăr în „The Worl is beautiful” şi a fost prezentă în spectacole pe scena teatrelor „Bulandra” şi la „Notarra”. A ajuns la teatru după ce a obţinut o diplomă de inginer mecanic şi după ce a urmat trei ani cursurile Școlii Populare de Artă, la secţiunea teatru de păpuşi.
„Nu am avut curaj să fac teatru din prima. Știam că este foarte greu să treci de examenul de admitere la teatru, erau locuri foarte puţine şi a fi actor profesionist mi se părea ceva extrem de departe de mine. Mă gândeam că o să fac teatru de amatori, teatru muncitoresc, pentru că, pe vremea în care îmi făceam eu aceste planuri, în fiecare fabrică era şi o trupă de teatru”, îşi aminteşte Gabriela Ioniţă.
Pe scenă a debutat în clasa I, într-un spectacol al unei trupe de teatru aflate în turneu la Roman. „De fapt, eu sprijineam un copac din decor. Nu mă vedeam din spatele copacului, dar, la final, când trupa a fost aplaudată, am ieşit şi eu de după copac să primesc aplauzele”, povesteşte, amuzată. „De teatru m-am îndrăgostit definitiv în liceu, când diriginta mea de atunci, profesoara Violeta Lăcătuşu, mi-a zgândărit pasiunea pe care a întrezărit-o la mine. În vacanţa dintre clasa a X-a şi a XI-a l-am citit pe Shakespeare şi acesta a fost un alt moment care m-a influenţat decisiv când a fost momentul să fac o alegere”, spune Gabriela Ioniţă.
Teatru cu deţinuţii turci
Pentru orice copil, a fi actor este sinonim cu a fi star de cinema. Sau unul dintre monştrii sacri ai teatrului. Gabriela Ioniţă a ales să valorifice latura socială a meseriei. „Am fost implicată în foarte multe proiecte prin care am demonstrat că prin teatru se pot face lucruri frumoase, se pot schimba vieţi. Am coborât în canale în Bucureşti şi am făcut teatru cu copiii străzii. Sau spectacole de circ. Îmi place voluntariatul. Ca să ajuţi pe cineva nu trebuie neapărat să dai bani sau bunuri materiale. Poţi să-i ajuţi să înveţe câteva lucruri care le vor folosi, apoi, în viaţă. Poţi să aduci bucurie. Poţi să aduci un zâmbet. Și asta nu costă bani, dar valorează mult mai mult”, spune actriţa romaşcană.
Unul dintre proiectele sociale în care a fost implicată s-a desfăşurat într-o închisoare pentru delincvenţi adolescenţi din Turcia. „Am fost implicaţi în acest proiect nouă actori. La început, mi-a fost frică. Am lucrat cu 40 de deţinuţi şi lângă noi erau tot atâţia poliţişti. Am făcut ateliere de teatru, de circ şi, la sfârşit, am organizat cu ei un spectacol în aer liber. Fără poliţişti lângă noi. Erau entuziasmaţi să înveţe jonglerii, să participe la spectacol. La final, directorul penitenciarului ne-a spus că proiectul nostru a avut efect. Mulţi dintre ei s-au cuminţit. Au prins gustul libertăţii”, spune Gabriela Ioniţă.
Comentarii