Victimele regimului comunist au fost omagiate la Roman

Miercuri, 10 decembrie, a fost sfinţită troiţa dedicată martirilor regimului comunist. Evenimentul a fost urmat de un simpozion dedicat aniversării a 25 de ani de la căderea regimului comunist în România.

Miercuri, 10 decembrie, Romanul a fost gazda unor evenimente menite să cinstească memoria victimelor luptei anticomuniste. Evenimentele au fost organizate de Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România (AFDPR) – filiala Roman, în colaborare cu Colegiul Naţional „Roman-Vodă” şi Primăria Roman, la iniţiativa romaşcanilor Georgeta-Florentina, Radu-Ioan şi Șerban Ursu. Gestul cu valoare de simbol este dedicat memoriei inginerului Jan Scarlat, tatăl medicului cardiolog Georgeta Ursu, persecutat de comunişti, hăituit de Securitate.

Activităţile au debutat cu sfinţirea troiţei înălţate la intrarea în cimitirul din Roman, slujba religioasă fiind săvârşită de un sobor de preoţi condusă de PS Ioachim Băcăuanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Romanului. Au fost prezenţi Dan Manoliu, vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Neamţ, primarul Romanului, Laurenţiu Dan Leoreanu, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, Octav Bjoza, elevi şi profesori ai Colegiului Naţional „Roman-Vodă”, alături de membrii familiei Ursu, ctitorii troiţei dedicate martirilor comunismului, şi de numeroşi romaşcani care au înfruntat frigul şi au ţinut să fie prezenţi pentru a cinsti memoria celor care au avut curajul de a se opune regimului comunist.

„Suntem fericiţi că Romanul este un oraş în care intrările şi intersecţiile sunt străjuite de troiţe şi frumoase monumente, care dau mărturie de toate momentele care ne-au marcat identitatea naţională de-a lungul istoriei. Iată că astăzi, şi aici, în apropierea locului în care îşi dorm somnul de veci neamurile noastre, s-a ridicat şi acest monument pentru amintirea tuturor celor care au dovedit dragoste de ţară şi care şi-au dat viaţa pentru salvarea valorilor noastre româneşti. Sperăm că cei care vor veni după noi vor lua exemplul frumos al ctitorilor, exemplul frumos al bisericii, al tuturor celor care şi-au jertfit viaţa pentru ca neamul nostru românesc să continue”, a spus PS Ioachim Băcăuanul după oficierea slujbei religioase.

Apoi, acesta a înmânat o diplomă de recunoştinţă din partea Eparhiei Romanului familiei Ursu, care a iniţiat şi, apoi, a finanţat ridicarea monumentului.

„Ne aflăm, astăzi, aici, la un eveniment de o importanţă deosebită. Păcat că un astfel de monument nu a fost ridicat în urmă cu 20 de ani, şi nu de unele familii, ci de reprezentanţii statului român. Poate că, în acest fel, mulţi dintre tinerii acestei ţări nu ar fi părăsit-o şi ar fi rămas aici, să-şi construiască un viitor mai bun. Este regretabil. Iată, însă, că avem şi o explicaţie, pentru că, dacă îţi aruncai o privire asupra Parlamentului României acum 25 de ani, nu aveai cum să nu constaţi că cei mai mulţi dintre cei care făceau legi şi care le aplicau nu erau nimeni alţii decât copiii şi nepoţii criminalilor care ne-au trimis la moarte. Și, atunci, de unde monumente? Trăim într-o ţară plină de eroi, dar ţara nu ştie ce să facă cu ei. Nu ştie să-i cinstească. Numai educarea tinerei generaţii în spiritul dragostei de neam, de patrie, de tricolor, ar putea să ducă în viitorul, dacă nu apropiat, măcar de nivel mediu, la ceva mai bun. Trăim într-o ţară care nu a exportat numai pădurile patriei, ci am exportat tinereţe şi inteligenţă, care nu se va mai întoarce niciodată. Este trist. Singura noastră vină, a celor care mai trăim şi a celor care ne-au părăsit, este aceea de a ne fi iubit patria şi tricolorul şi credinţa strămoşească. Pentru că avem aici şi reprezentanţi ai armatei, sunt convins că nu au de unde să ştie că, alături de noi, în temniţele comuniste, 50 de generali ai armatei române şi-au găsit sfârşitul, umiliţi, lipsiţi de minime condiţii. Atunci, în urmă cu 60 de ani, prin atitudinea noastră, nu am reuşit să împiedicăm instaurarea regimului comunist, nu am reuşit să alungăm eliberatoarea Armată Roşie, dar, prin atitudinea noastră, am demonstrat lumii întregi că în această ţară nu toţi am fost nişte laşi, ci au existat bărbaţi şi femei, elevi, studenţi, intelectuali şi ţărani, care, atunci când a fost vorba de salvarea demnităţii acestui neam, nici chiar jertfa supremă nu a însemnat prea mult. Fie ca acest moment să dăinuie peste veacuri, pentru a vorbi generaţiilor tinere de azi şi generaţiilor tinere care vor veni după noi despre lupta şi jertfa noastă”, a spus, în faţa mulţimii adunate, preşedintele AFDPR, Octav Bjoza. „Din vremuri imemoriale, poporul român, autentic creştin, şi-a manifestat credinţa şi ridicând lăcaşuri de rugă şi de mulţumire, monumente care ne aduc aminte de Dumnezeu, de eroi. Evenimentele se succed, anii trec şi astfel de monumente devin repere pentru a nu mai repeta greşelile trecutului. Cred că acest obiectiv va reprezenta o importantă lecţie nu numai pentru tineri, ci şi pentru noi toţi. Am asistat toţi, aici, la o frumoasă lecţie de trăire, la o frumoasă lecţie de istorie, la o frumoasă lecţie de recunoştinţă şi pentru aceasta felicit familia Ursu şi îi salut pe toţi cei care sunt aici şi îşi manifestă încrederea în viitor respectând trecutul”, a spus primarul Romanului, Laurenţiu Dan Leoreanu.

„Suntem fericiţi şi-i mulţumim lui Dumnezeu că ne-a ajutat să realizăm acest monument. Este un monument care ar trebui să acopere sute, mii de vieţi chinuite, zeci de ani furaţi de un sistem comunist nedrept  şi nedorit. Este un moment care ne va aminti de mii de oameni valoroşi care au plecat la stele chinuiţi prin închisori, nevinovaţi. De ce să nu-i comemorăm, de ce să fim indiferenţi? De ce atâta tăcere? Este important să vorbim despre acei ani şi despre aceşti oameni. Este important să audă copiii noştri, să afle adevărul despre ce s-a întâmplat, pentru ca acele vremuri tenebroase să nu se mai repete. Părinţii şi bunicii noştri au fost prigoniţi de regimul comunist pe motive ideologice, politice, de avere şi proprietate. 1989 şi anii care au urmat au instituit numeroase măsuri reparatorii. Poate fi, oare, cuantificată în bani, ruşinea, suferinţa, degradarea morală, împingerea fermă spre marginea societăţii a unor valori naţionale, în final spre moarte? Înaintaşii noştri, la fel ca alte sute de locuitori ai Romanului, au «descălecat» aici, cu forţa, în 1949. În zecile de ani care au urmat, ei, copiii şi nepoţii lor, au pus umărul la ridicarea oraşului. Au fost oameni buni, valoroşi, instruiţi, care permanent au fost plasaţi la marginea societăţii. Tatăl meu, inginerul Jan Scarlat, unchiul meu, doctorul Cozărescu şi alţii au fost consideraţi duşmani ai poporului. Mulţumesc lui Dumnezeu că mama mea, Maricica Scarlat, este prezentă aici şi, deşi cu o teamă inexplicabilă, se bucură de aceste clipe. Monumentul propus de noi municipalităţii, inspirat amplasat de aceasta lângă locul în care odihnesc pe veci mulţi dintre autorii morali ai acestuia, îşi propune să adauge memoriei romaşcanilor prigoniţi de regimul comunist două elemente de viitor: recunoaşterea şi împăcarea”, a spus medicul Georgeta Ursu, „sufletul” întregii activităţi.

În semn de omagiu şi recunoştinţă pentru victimele regimului comunist s-au depus, apoi, coroane de flori. Inaugurarea monumentului s-a încheiat cu onoruri militare.

„Nu putem îngropa trecutul”

Manifestările dedicate evocării rezistenţei împotriva regimului comunist au continuat la sala de festivităţi a Colegiului Naţional „Roman-Vodă” cu o inedită lecţie de istorie trăită. Invitatul special al evenimentului a fost Octav Bjoza, preşedinte al AFDPR, unul dintre puţinii supravieţuitori ai represiunilor comuniste. Acesta a descris pentru cei prezenţi momente din perioada luptei împotriva comunismului şi experienţe pe care le-a trăit în închisorile comuniste. „Am fost arestat de comunişti la 19 ani, eram printre cei mai tineri dintre cei aflaţi în închisoare. Consider că am rămas mereu la această vârstă, pentru că, aşa cum îmi spuneau colegii de suferinţă mai vârstnici din închisoare, noi nu trebuie să îmbătrânim niciodată, trebuie să rămânem mereu puternici şi în picioare, ca nişte stânci, pentru că nu putem fi învinşi. Mulţi mi-au spus, peste ani, să las trecutul deoparte. Nu pot să fac acest lucru, nu putem îngropa trecutul, pentru că acolo, la limita dintre viaţă şi moarte, se formează şi se recunosc marile caractere. Nu-i pot uita pe colegii din închisoare”, şi-a început, cu o voce puternică şi hotărâtă, Octav Bjoga discursul, după care a urmat o istorie a rezistenţei anticomunismului din România.

În sală au fost prezenţi elevi şi profesori de istorie de la liceul gazdă, dar şi de la alte licee din oraş, alături de romaşcani interesaţi să descopere o pagină de istorie recentă şi prea puţin studiată.

„Am călătorit, astăzi, în timp şi vă invit şi pe dumneavoastră să călătoriţi în timp, pentru că, astăzi, la troiţa dedicată victimelor, am poposit puţin în anii ’50, când oameni tineri, pregătiţi şi preţioşi, au fost deportaţi sau închişi, pentru că erau patrioţi, pentru că iubeau valorile naţionale, pentru că erau oameni pregătiţi şi ataşaţi de valorile naţionale. Mulţi dintre ei nu au mai putut să spună nimic în anii care au urmat căderii comunismului. Mă bucur că măcar urmaşii lor au reuşit să facă acest lucru. Dar cel mai important lucru este să ajungem în timp la generaţia dumnevoastră, a celor tineri şi foarte tineri, pe care vă văd foarte mulţi în sală, pentru că trebuie să ştiţi ce s-a întâmplat şi să ştiţi să nu repetaţi greşelile acelor ani. Vă doresc o viaţă frumoasă, cât mai apropiată de oraşul acesta şi de ţara aceasta”, s-a adresat tinerilor medicul Georgeta Ursu.

„A fost, pentru noi toţi, o ocazie deosebită de a afla lucruri pe care nu le ştim şi pe care ar tebui să le cunoaştem. O pagină inedită de istorie vie, care nu va fi uitată cu uşurinţă”, a spus profesoara Mihaela Tanovici, director al Colegiului Naţional „Roman-Vodă”.