Ultima şedință din acest an la SCM Petrotub Roman

Nu se anunţă nimic nou, în bine, pe frontul de Est.

Echipa de Liga a treia SCM Petrotub Roman a încheiat turul campionatului pe locul al cincilea, unul nesatisfăcător. Oricum, nici al patrulea n-ar fi fost prea bun. Finalul campionatului contează cel mai mult. Cel mai bun loc este primul, cel pe care clubul romaşcan nu îl mai ocupă de ani buni. O promovare în Liga a doua presupune cheltuieli mai mari cu echipa. Banii lipsesc. În aceste condiţii, strategia clubului se orientează către menţinerea echipei în Liga a treia.

„Joi, 11 decembrie, vom avea o întâlnire, ultima din acest an, cu jucătorii care fac parte din lot. Vor fi anunţaţi, oficial, care este strategia clubului în perioada următoare, ca să nu se mai audă din alte surse. Ambele părţi, angajator şi angajat, trebuie să ajungă la o înţelegere mulţumitoare. Repet, toate aceste discuţii, din partea noastră, se vor purta în limita permisă de buget. Cui nu i-ar conveni să aibă bani mulţi?”, a spus Maricel Benchea, preşedintele SCM Petrotub Roman.

„Noi trebuie să ne conformăm condiţiilor. Cu o săptămână în urmă, am avut o întâlnire, în Bacău, cu reprezentanţii cluburilor din Moldova afiliate Federaţiei Române de Fotbal (FRF), mai puţin cele din Galaţi. Din partea FRF s-a venit cu un proiect de activitate pe termen mediu şi lung. Unele dintre propunerile venite din partea cluburilor afiliate au fost cele referitoare la renunţarea la un observator, creşterea calităţii arbitrajelor, activitatea comisiilor de disciplină şi apel”, a mai spus Maricel Benchea.

Fotbalul românesc este mic la nivel înalt. Ce s-ar mai putea spune de Liga a treia?

Într-un fotbal atât de sărac în performanţe, precum al nostru, nu se impuneau doi observatori la un meci de fotbal de Liga a doua, darămite la Liga a treia. Cei doi observatori sunt plătiţi de cluburi sărace, în general. Drept dovadă rămân, an de an, retragerile din campionat, tocmai pentru că n-ajung banii. N-ai fotbal de calitate, n-ai jucători plătiţi, dar ai doi observatori şi cinci arbitri, nu la Liga a treia, care se mai şi încurcă unul pe altul. Cluburile din Liga a treia abia de reuşesc să-şi plătească jucătorii. De ce nu s-ar face şi un campionat al arbitrilor şi al observatorilor, majoritatea foşti fotbalişti, pe care să-i arbitreze şi să-i observe şi plătească jucătorii? Câţi dintre arbitri şi observatori ar mai face faţă grijilor de zi cu zi? N-ai bani să susţii un copil care vrea să joace fotbal şi are calităţi, dar îţi permiţi doi observatori la un meci de Divizia C. Asta-i politica în fotbalul românesc. De aceea suntem pe „primul” loc în lume. Cine-şi mai aduce aminte de când România nu s-a mai calificat la un turneu final de campionat mondial?