Tulburările de ritm cardiac sau aritmiile: ce sunt şi cum se diagnostichează?

Bătăile neregulate sau anormale ale inimii se numesc aritmii sau disritmii. Pulsul indică numărul de bătăi pe minut şi diferă de la o persoană la alta. Este mai lent în perioada de repaus şi creşte în timpul activităţilor fizice când organismul are nevoie de mai mult sânge oxigenat.

Simţind pulsul pe gât, lângă trahee, sau pe încheietura mâinii, sub baza degetului mare, orice om îşi poate da seama de cât de repede îi bate inima. Este suficient să aşeze vârful degetelor mijlociu şi arătător pe aceste zone, să apese uşor şi va simţi cum pulsează sângele.

Pentru a determina ritmul cardiac în bătăi pe minut, se numără bătăile timp de 10 secunde, iar valoarea se înmulţeşte cu 6. O frecvenţă cardiacă normală, în repaus, este de 50 până la 100 de bătăi pe minut.

Monitorizarea ritmului cardiac pe ECG

Bătăile inimii sunt declanşate de sistemul electric al inimii şi reprezentate pe electrocardiogramă (ECG sau EKG) prin linii ondulate trasate pe hârtie milimetrică. Ritmul normal al inimii, numit şi ritm sinusal normal, este regulat, are între 50 şi 100 de bătăi pe minut şi relevă că activitatea electrică a inimii este normală. Dacă se observă alte valori, poate fi vorba despre tulburări de ritm cardiac care pot fi diverse.

Ce ar trebui să ştii despre sistemul electric al inimii

Inima are patru camere: două superioare numite atrii şi două inferioare numite ventricule. Acestea lucrează împreună, contractându-se şi relaxându-se alternativ pentru a pompa sângele prin inimă. Sursa de energie care face posibile aceste contracţii reprezintă sistemul electric al inimii.

Aritmiile sau bătăile neregulate ale inimii pot apare şi în cazul inimilor sănătoase, fiind cauzate de anumite medicamente sau substanţe precum cofeina, nicotina, cocaina, alcoolul, aerosolii inhalaţi, remediile pentru tuse şi răceala sau pastile de slăbit.

De asemenea, aritmiile pot fi cauzate de stres, de frică sau de şocuri. Dacă sunt recurente sau legate de o afecţiune cardiacă pot crea probleme şi necesită atenţia unui medic.

Tipuri de aritmii

Tahicardie
Este denumirea dată pentru un ritm cardiac prea rapid care depăşeşte 100 de bătăi pe minut.

Bradicardie
Este denumirea dată pentru un ritm cardiac prea lent care are sub 60 de bătăi pe minut.

Aritmii supraventriculare
Încep în camerele de deasupra ventriculelor, adică în atrii. Acestea includ contracţii atriale premature, bătăi timpurii sau suplimentare ale inimii, tahicardie paroxistică supraventriculară sau ritm cardiac rapid dar regulat.

Aritmii ventriculare
Încep în ventriculi, adică în camerele inferioare ale inimii. Acestea includ contracţii ventriculare premature care sunt cauzate de stres, cofeină sau nicotină în exces şi nu necesită tratament.

Mai poate fi vorba despre tahicardie ventriculară care constă în bătăi rapide ale inimii în ventriculi şi împiedică inima să se umple în mod adecvat cu sânge.

Fibrilaţiile ventriculare sunt cauzate de declanşări neregulate şi dezorganizate ale impulsurilor în ventriculi şi au ca rezultat lipsa sângelui care este livrat către organism. Este o urgenţă medicală care necesită resuscitare cardiopulmonara şi defibrilare.

Bradiartimiile
Sunt aritmiile lente şi pot fi cauzate de afecţiuni ale nodului sinoatrial, ale nodului atrioventricular sau ale reţelei Has – Purkinje.

Simptomele şi cauzele unei aritmii

Aritmiile pot să nu provoace niciun simptom, fiind detectate de medic în timpul unei examinări de rutină când ia pulsul sau ascultă inima pacientului. Dacă apar, simptomele includ palpitaţii, senzaţia de lovitura în piept, ameţeală, respiraţie dificilă, disconfort toracic, oboseală sau slăbiciune.

Aritmiile pot fi cauzate de boala arterială coronariană, tensiune arterială crescută, cardiomiopatie, tulburări valvulare, dezechilibre electrolitice în sânge precum cele de sodiu sau de potasiu.

De asemenea, apar după rănirea în urma unui atac de cord, recuperarea după o intervenţie chirurgicală cardiacă sau când sunt prezente alte afecţiuni medicale.

Teste pentru diagnosticarea aritmiilor

După evaluarea simptomelor şi efectuarea unui examen fizic amănunţit, medicul cardiolog poate recomanda o serie de teste care să confirme aritmia şi să indice cauzele acesteia:

Electrocardiograma – este o imagine a impulsurilor electrice care circulă prin muşchiul inimii. Se înregistrează pe hârtie milimetrică şi necesită plasarea unor electrozi pe piele, în zona pieptului, a braţelor şi a picioarelor.

Test de stres – este realizat pentru a înregistra aritmiile care au loc în timpul exerciţiilor fizice. Este un test util şi pentru diagnosticarea bolilor de inimă sau a bolii coronariană care sunt asociate cu aritmiile.

Ecocardiograma – se realizează cu ultrasunete, redă imaginea inimii în timp real şi permite depistarea unei boli a muşchiului inimii sau a valvei care ar putea cauza aritmia.

Cateterizarea cardiacă – se realizează prin introducerea unui cateter într-un vas de sânge şi ghidarea lui către inimă. Colorantul de contrast care este injectat în cateter permite luarea imaginilor cu raze X ale arterelor coronare, ale camerelor inimii şi a valvelor acesteia. Este un test care ajută medicul să evalueze funcţionarea muşchiului inimii şi a valvelor.