Biserica din Cimitirul Eternitatea Roman, cu hramurile Schimbarea la Față și Sf. 40 de Mucenici, a fost ridicată prin subscripție publică în perioada 1883-1886, din donațiile credincioșilor și sprijinul Primăriei Roman. Piatra de temelie a fost așezată la 6 august 1883, de către episcopul Melchisedec Ștefănescu, iar sfințirea noului locaș de cult a avut loc trei ani mai târziu, în ziua de 6 august 1886, slujba fiind oficiată de același mare ierarh, care și-a înscris numele și în rândul ctitorilor. Anul acesta, după 140 de ani de la sfințirea locului acestei biserici, a fost consemnată o nouă pagină luminoasă în cartea de aur a locașului de cult, prin târnosirea altarului reînnoit, de către Întâistătătorul Eparhiei, ÎPS Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului.
Primele cimitire ale târgului Roman, cunoscute astăzi, sunt cele descoperite cu prilejul unor lucrări de construcție, sau cu ocazia cercetărilor arheologice efectuate în preajma vechilor biserici din oraș, precum: Biserica Sf. Cuv. Parascheva (Catedrala Episcopală), Biserica Precista Mare, Biserica Sf. Voievozi, Biserica Sf. Gheorghe, Biserica Precista Mică, toate aceste locașuri de cult fiind înconjurate în vechime de cimitire mănăstirești sau cimitire parohiale.
Urcarea pe scaunul episcopal al Romanului a ilustrului cărturar Melchisedec Ștefănescu, în aprilie 1879, a însemnat pentru urbea mușatină un progres pe multiple planuri, atât cultural – spiritual, social – filantropic, administrativ gospodăresc, dar și din perspectiva ctitoriilor.
Inițiativa sa de a se ridica un locaș de cult în „cimitirul obștesc al urbei Romanului”, oraș ce a cunoscut în secolul al XIX-lea o extindere și o dezvoltare apreciabilă, a condus la înființarea unui „Comitet de construcție”, la 23 octombrie 1880, comitet care la propunerea Consiliului Comunal a avut ca președinte pe episcopul Melchisedec. Proiectul inițial pe care l-au demarat în acel an prevedea ridicarea unei Capele și a câtorva „dependințe imperios necesare”.
Din Comitetul de construcție făceau parte: primarul urbei Romanului Gheorghe Vacinic, Ioan Agarici – deputat în Camera legislativă; Costin Brăescu – senator; Ioan Ștefănescu – președinte al Comitetului permanent al Consiliului Județului Roman și Grigore Raiu – avocat al Statului. Pentru adunarea fondurilor necesare s-a alcătuit o Condică de subscripții, șnuruită și sigilată, în care erau consemnate numele ctitorilor, donatorilor și binefăcătorilor viitoarei bisericuțe.
Tot atunci, episcopul Melchisedec a desemnat un distins preot din oraș să fie responsabil cu ridicarea acestui sfânt locaș, în persoana pr. Andrei Berescu, parohul bisericii „Sf. Gheorghe”. Toate hotărârile Comitetului de construcție urmau să fie publicate și aduse la cunoștință locuitorilor prin publicarea în „Foaia oficială a Comunei”, iar listele de subscripție publicate în Monitorul Oficial.
Realizarea proiectului capelei de cimitir a fost încredințat marelui arhitect Alexandru Orăscu, cel care realizase și proiectul Catedralei Mitropolitane de la Iași. Văzând dimensiunile reduse ale capelei, atât Comitetul de construcție cât și romașcanii au propus arhitectului un proiect mai generos, fapt ce a condus la forma actuală a bisericii, care, pe lângă monumentalitate, are și o acustică aparte.
În procesul verbal de ședință, s-a consemnat în ziua de 15 octombrie 1881: „Consiliul cu această ocaziune repetează că menține dorința obștei că hramul acestei capele să fie serbarea Schimbării la Față, care se raportează la desrobirea urbei și alte împrejurări de spor în progrese pentru orașu și Țară, observându-se că acel comitet de supraveghere, cum nu va putea schimba hramul, nu va putea schimba nici planul pregătit, după care urmează a se efectua clădirea”.
Un document care seamănă cu un „hrisov de târnosire” consemnează un moment important din viața acestui sfânt locaș, punerea pietrei de temelie și alegerea hramului viitorului locaș de cult: „În ziua de 6, a lunei august, anul de la Christos 1883 (…) s-au pus această piatră de fundație pentru clădirea bisericii ortodoxe din cimitirul comunal, din fondurile comunale și multe subscripțiuni din partea bunilor cetățeni, de către Eminența sa Preasfințitul Melchisedec Episcop diecezan al Romanului și cavaler al mai multe ordine, în ființa tuturor autorităților publice, a unui numeros popor din comuna și județul Roman, din alte părți ale Țării Românești și de prin alte țări streine, aflându-se adunați pentru iarmarocul Romanului care se ține în toți anii în această zi de 6 august, când Biserica Ortodoxă a Răsăritului serbează «Schimbarea la față a Mântuitorului nostru Iisus Christos», pentru care și această biserică i-au consacrat ca să aibă ca hram în vecii vecilor această Sfântă sărbătoare, ca cea mai potrivită cu schimbarea morților de la fața cea pieritoare a lumii acesteia, la fața cea nemuritoare a veciniciei lui Dumnezeu, precum și serbarea «Sf. Patruzeci de Mucenici», zi în care s-a votat în Consiliul Comunal clădirea acestei biserici”.
Devizul lucrărilor a fost întocmit de arhitectul Grinsberg, iar lucrările au fost încredințate antreprenorilor Franț Malzer și Iordache Popa; suma de 34.000 de lei. Catapeteasma a fost executată în lemn de tei, fiind sculptată și pictată de Nicolae Dimitriu, cunoscut drept „maestru în sculptură și zugrăvie”.
Clopotul mare al viitoarei biserici, care străjuiește astăzi monumentul în tăcere, un martor tăcut pe un piedestal (fiind fisurat), cu o greutate de „peste trei sute oca”, a fost turnat la Moscova, cu cheltuiala unei familii de binefăcători și ctitori, Lascăr Ciudin, care a făcut și următorul epitaf, scris în relief cu litere de bronz: „Pentru biserica de la Cimitirul General al urbei Roman – spre a mea pomenire și a tot neamul meu. Întru slava Schimbării la față a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Amin. 1882 August 6”.
Lucrările de construcție și înzestrarea bisericii cu cele necesare cultului s-au încheiat după trei ani, iar solemnitatea de sfințire a locașului de cult a fost programată chiar în ziua hramului, la 6 august 1886, într-o amplă ceremonie religioasă oficiată de episcopul ctitor Melchisedec Ștefănescu.
Biserica a avut dintru început statutul de biserică de sine stătătoare, mai apoi a îndeplinit și rolul de biserică militară pentru garnizoana Roman, unul dintre preoții slujitori ai bisericii, Pr. Melchisedec Mârza, fiind preot militar în campania din Primul Război Mondial.
După cele două conflagrații mondiale biserica a suferit „mari stricăciuni și pierderi”, iar la inițiativa destoinicului primar al urbei Roman, învățătorul Gheorghe Porcescu, fost senator, și a preotului Constantin Platon, a luat ființă un Comitet de inițiativă care să se ocupe de adunarea fondurilor și demararea lucrărilor de restaurare și consolidare a locașului de cult. Cu multe eforturi biserica a fost complet renovată, înzestrată cu noi obiecte de cult și redată cultului la 8 decembrie 1946, în timpul păstoriei episcopului Lucian Triteanu.
Între anii 1957-1960 s-a executat pictura interioară sub coordonarea prof. Gheorghe Iliescu, ajutat de un colectiv de zugravi calificați. Aceștia au început lucrarea în tehnica tempera, apoi s-au decis că este mai practic într-o biserică de cimitir, unde ard cantități mari de lumânări, să aibă pictură în ulei, pentru a fi curățată ușor. Unul dintre discipolii prof. Iliescu, anume pictorul Constantin Negrescu, a avut o contribuție majoră la finalizarea lucrărilor de pictură și zugrăvirea completă a bisericii.
De-a lungul celor 140 de slujire la acest altar s-au succedat mai mulți preoți, vrednici de pomenire, între care amintim: pr. Andrei Berescu, pr. Vichentie Mârza, pr. Constantin Platon, pr. Ioan D. Leon, pr. Gheorghe Mihăilescu, pr. Ermil Bărbieru, pr. Vasile Năstase, pr. Ciprian Năstase.
În perioada 2010-2022, cu binecuvântarea IPS Ioachim, Arhiepiscop al Romanului și Bacăului, pr. Vasile Năstase și fiul său, pr. Ciprian Năstase, au demarat și desfășurat ample lucrări de consolidare și restaurare a monumentului. Astfel, a fost curățată și restaurată pictura; a fost înlocuit acoperișul; a fost înnoit mobilierul, tâmplăria, sistemul de încălzire; sonorizarea, instalația electrică, s-au înnoit odoarele de cult ale bisericii; toate acestea cu susținerea Consiliului Local Roman, dar și prin donațiile bunilor creștini, care și-au înscris numele în rândul ctitorilor înnoitori și binefăcători ai bisericii.
După aceste eforturi conjugate, locașul de cult ce a împlinit recent 140 de ani de la așezarea pietrei fundamentale (6 august 1883), îmbrăcat în „haină nouă de sărbătoare”, a avut parte de o nouă ceremonie religioasă, consemnată printr-o pagină luminoasă în propria carte de istorie.
În Duminica a XXIII-a după Rusalii, pe 22 octombrie 2023, a fost resfințit altarul bisericii, de către ÎPS Părinte Arhiepiscop Ioachim, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, prilej cu care Întâistătătorul Eparhiei a conferit cu părintească dragoste și prețuire, ca semn al recunoașterii meritelor și implicării active în această amplă lucrare a preotului bisericii, Părintelui Ciprian Năstase, cea mai înaltă distincție eparhială: „Crucea Țării de Jos”.
Dumnezeu să le răsplătească tuturor ostenitorilor, donatorilor și binefăcătorilor acestui sfânt locaș, precum și închinătorilor și slujitorilor, celor ce au întreținut aprinsă candela străbună, aici la mormintele celor trecuți în odihna veșnică, întru nădejdea Învierii. Scrie Doamne în Cartea Vieții pe toți cei care iubesc podoaba Casei Tale!
Pr. dr. Aurel Florin Țuscanu
Protopopiatul Roman
Comentarii