„Te vom iubi, mereu!”

Acesta a fost ultimul mesaj adresat profesorului Dan Gheorghe Moisii. Sportiv, antrenor şi dascăl iubit de colegi şi elevi, a avut alături la înmormântare peste o mie de prieteni care au venit, de pretutindeni, să-l vadă pentru ultima dată. Râuri de lacrimi au curs din ochii celor care l-au cunoscut şi apreciat.

Peste o mie de oameni, în frunte cu fetele din echipa Handbal Club Municipal Roman, dar şi cu fetele şi băieţii din grupele de handbal ale Liceului cu Program Sportiv, au venit miercuri, 30 octombrie, la Cimitirul Eternitatea, pentru a-i aduce omagiul de pe urmă celui care a fost şi va rămâne Dan Gheorghe Moisii, născut în 27 septembrie 1950 şi decedat în 27 octombrie 2013. Au venit colegi de facultate sau de breaslă din Bacău şi Iaşi, precum Eugen Manoliu (fost profesor şi antrenor la CSȘ Bacău), Ioan Mihai (coleg de facultate, director la CSȘ, apoi la LPS Bacău), Ion Arsene (antrenor la Știinţa Bacău), Corneliu Bădulescu (fost antrenor la HCM Roman) şi mulţi alţii. Peste o mie de suflete au venit să spună o rugăciune la căpătâiul lui Dan Moisii şi să transmită condoleanţe familiei îndurerate, soţiei Felicia, copiilor Oana şi Bogdan, nepoţilor Maria Bogdana şi Gabriel Tudor. 

Cuvinte din suflet, după slujba de înmormântare

Preoţii Florin Țuscanu şi Ionuţ Amarinii au oficiat la slujba de înmormântare care a avut loc în faţa Bisericii cu hramul „Schimbarea la Faţă”.

„Este mare lucru să clădeşti caractere, aşa cum a făcut domnul Moisii. Nu sunt mulţi cei care ajung la vrednicie. Mulţi uită cât de importantă este lupta până într-o astfel de clipă. Dan Moisii a luptat. Păşeşte în lumea de dincolo, asistat de lacrimile noastre. A fost un exemplu de urmat. În Sfânta Scriptură, în scrierile apostolului Pavel, se regăsesc legături pe care le-a avut în viaţă Dan Moisii cu veşnicia. Avem în faţă un învingător, un exemplu de biruinţă a vieţii asupra morţii. Sportul este un elogiu adus armoniei dintre trup şi suflet. Nu ne mântuim singuri dacă nu luăm şi pe alţii cu noi. Moisii a slujit la catedră ca la altar. Cu toţii, formăm o echipă alături de el. Familia sa minunată are nevoie de susţinerea şi de rugăciunile noastre. Domnul profesor a trecut într-o altă cancelarie. Biserica a devenit noua sa arenă. Să-i duceţi mai departe munca şi pilda!”, a transmis preotul Ionuţ Amarinii, urmat imediat de scandarea elevilor şi suporterilor: „Te vom iubi, mereu!”.

„Cu toţii, am primit cu mare tristeţe vestea. Moartea aduce durere şi dor. Este condus astăzi pe ultimul drum. Rămâne în memoria şi gândul nostru. Este omul de spre care se va vorbi foarte frumos. Este nevoie de un cuvânt de îmbărbătare şi mângâiere pentru familie şi prieteni. Avându-l pe Dumnezeu în preajma noastră, vom ieşi mereu învingători. Adevărata biruinţă este în Ceruri. Viaţa trebuie privită ca o trecere, de la leagăn la mormânt. Este important felul în care trecem în Împărăţia lui Dumnezeu. Este important cum trăim, nu cât trăim. Dan Moisii s-a consumat ca o lumânare care a ars pentru cei din jur, atâtea generaţii. A încălzit suflete, a modelat. A ştiut să lucreze armonios. A fost ca un nucleu în jurul căruia gravitează frumos cei din jur. Iubitul nostru profesor se alătură celor care-şi dorm somnul de veci. Ce a spus părintele Nicolae Steinhardt: «Dăruind, vei dobândi», i se potriveşte profesorului Moisii. Îl chemăm pe Mântuitorul Iisus Hristos să primească sufletul său măcinat de încercări. Să păstraţi vie amintirea chipului iubit şi luminos al domnului profesor. Dragostea trece întotdeauna peste moarte. Să ne rugăm la Dumnezeu să-i ierte greşelile!”, a spus părintele Florin Țuscanu.

„Nu credeam că o să învăţ ce este moartea. Lecţiile domnului profesor sunt acum la zenit. Mentor, în primul rând. L-am perceput ca tată, bunic, antrenor. Pentru noi a fost toate acestea la un loc. Zadarnic vă vom aştepta la ore, cele în care ne-aţi fascinat. Ne-aţi învăţat să înotăm, dar şi să zburăm. Un mare om ne-a învăţat să fim oameni”, a zis şi handbalistul junior Alexandru Gal, elev al profesorului Moisii.

„În trenul vieţii, alături de un prieten drag. Aşa am gândit eu că ar fi, pe scurt, bucuria de a învăţa de la un coleg precum domnul profesor Moisii. Am avut marea şansă de a întâlni oameni, foarte puţini, precum domnul Moisii. Nu ştim să visăm şi să iubim aşa cum a făcut domnia sa. A fost aşa cum a scris Mihail Sebastian în «Jocul de-a vacanţa». Dan Moisii: unul dintre puţinii temerari care ne marchează vieţile”, au fost câteva dintre cuvintele rostite de profesor Carmen Diaconu, colegă a regretatului Dan Gheorghe Moisii.