Subvenția pentru pășuni, dilema fermierilor

Concesionarea pajiștilor presupune responsabilități din partea crescătorilor de animale. Subvenția obținută pentru pășunat trebuie reinvestită în lucrări de întreținere a pajiștilor.

Pășunile au constituit dintotdeauna mărul discordiei între crescătorii de animale și consiliile locale. Legea nr. 214 privind organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor, apărută în noiembrie 2011, nu a fost aplicată nici acum deoarece nu are, spun specialiștii, norme de aplicare. Aceștia argumentează că, fără un cadastru pus la punct, o astfel de lege nu își are rostul.

În comunele din jurul Romanului, pajiștile sunt date crescătorilor de animale în chirie, arendă sau în concesiune. În comuna Boghicea, de exemplu, 11 crescători de animale și-au manifestat intenția de a lua în concesiune pășunile. „Uniunea Europeană nu plătește subvențiile dacă fermierii nu iau în concesiune islazurile comunale. Procedura de concesionare nu este simplă. Pentru aceasta, un expert al Asociației Naționale a Evaluatorilor Autorizați din România a venit în vizită de lucru în comună, pentru o evaluare a pășunilor ce fac obiectul concesiunii„, a precizat Eugen Mihai, primarul comunei Boghicea.

Printre criteriile urmărite de evaluator au fost situarea geografică a pășunii, existența unor drumuri de acces către aceasta și a unor surse de apă în apropierea ei, existența sau lipsa unor suprafețe de teren degradate sau predispuse la alunecări de teren. „În funcție de aceste criterii se stabilește calitatea pășunii și, în funcție de aceasta, un nivel al redevenței datorate pentru concesionarea terenului cu destinația de pășune, care poate să varieze de la 10 – 20 euro/hectar până la 40 – 60 euro /hectar, sumă care revine Consiliului Local„, a spus primarul comunei Boghicea.

Concesionarea pășunilor presupune responsabilități din partea crescătorilor de animale. Pentru ca relația contractuală să fie respectată, fermierii au obligația să îngrijească loturile și parcelele primite în concesiune de la primărie. Pentru cele aproape 300 de hectare de pășune din comuna Boghicea, Consiliul Local calculează încărcătura de animale necesară pe hectarul de pășune. „La 300 de oi, de exemplu, se stabilește un necesar de 20 de hectare de pășune. Crescătorul de animale trebuie să facă dovada, cu registrul agricol, a numărului exact de animale care vor pășuna„, explică primarul Eugen Mihai.

Acesta spune că, începând din 2009, locuitorii comunei au început să trateze cu mai mult interes domeniul creșterii animalelor. „Nu avem ferme înființate din fonduri europene. Oamenii și-au cumpărat animale pe cont propriu. Și-au organizat stâne și au luat pășune în chirie. Raportat la numărul de locuitori și la dimensiunea comunei, nu avem motive de îngrijorare. Locuitorii din comuna noastră sunt implicați în agricultură. Pe teritoriul comunei avem 11 stâne, care numără 4 – 5.000 de ovine„, a spus primarul comunei Boghicea.

Locuitorii din Oniceni nu vor subvenții pentru pășunat

Crescători de animale sunt și în comuna Oniceni. Cu toate acestea, interesul în obținerea de subvenții pentru pășunat lipsește cu desăvârșire. „Avem 1.000 de hectare de pășune comunală, pe care le închiriem crescătorilor de ovine. Banii pe care fermierii îi primesc drept subvenții trebuie reinvestiți în întreținerea pășunilor, prin lucrări de îmbunătățiri funciare și asigurarea îngrășămintelor necesare. Cum subvenția nu poate fi folosită în alte scopuri, nu există interes pentru ea și, ca urmare, oamenii nu vor să-și asumă responsabilitatea„, a precizat Ioan Duminică, primarul comunei Oniceni. Astfel, Primăria se mulțumește doar cu chiria pe care o percepe pentru pășunat. „Chiria pentru pășunat o stabilim în funcție de numărul de animale. La 100 de oi, crescătorul de animale trebuie să plătească o chirie de 15 lei pe animal, pe an„, explică primarul comunei Oniceni.

Nici locuitorii din Oniceni nu și-au făcut un obicei din a accesa fonduri europene pentru a-și înființa ferme. Cel mai înstărit crescător de animale al comunei a adunat  1.200 de ovine și caprine. „Pentru programe cu finanțare europeană a existat un ușor interes doar pentru creșterea albinelor. Trei – patru persoane au aplicat pentru acest tip de finanțare. În zona noastră, albinele constituie de multă vreme o sursă de venit, chiar dacă anii secetoși nu sunt favorabili acestei îndeletniciri. Se poate trăi și din apicultură, dar cu o condiție esențială: nici la albine nu trebuie să fii trântor„, a spus primarul comunei Oniceni.

 [sam_ad id=”111″ codes=”true”]