De marți, 8 septembrie, sportul romașcan este mai sărac, după plecarea dintre noi a unuia dintre cei mai longevivi și iubiți mentori pe care i-a avut sportul din municipiul Roman, antrenorul emerit Dumitru Artene, care s-a stins din viață la vârsta de 64 de ani.
Cel care a pregătit, timp de aproape 40 de ani, generații întregi de sportivi de lupte libere, s-a născut în comuna Ion Creangă, la 12 februarie 1956. După cum singur mărturisea, Dumitru Artene a iubit luptele libere încă din copilărie, „exersând” pe uliță, alături de alți copii, scene din filmele care ajungeau în acea vreme la cinematograf. A practicat luptele libere la Școala Sportivă Unirea din Iași, unde a fost remarcat de un antrenor, la vârsta de 15 ani. Nu a practicat acest sport decât până spre 20 de ani, din cauza unei accidentări. S-a orientat spre o carieră în Poliție, activând apoi în cadrul Poliției Transporturi Feroviare Roman.
A pus bazele unei secții de lupte greco-romane la Roman încă din 1981, iar șirul numelor elevilor săi care au obținut, de-a lungul timpului, medalii la competiții naționale sau internaționale, pare să fie unul nesfârșit – pe mulți dintre aceștia descoperindu-i singur, în urma selecțiilor din școli.
A lansat spre marea performanță sportivi ca Iliuță Dăscălescu (multiplu medaliat cu aur la Campionatele Naționale de juniori, tineret și seniori, vicecampion european la seniori, campion european la tineret, locul 5 la Jocurile Olimpice de la Barcelona în 1992 și la Campionatul Mondial de seniori), Aurelian Anicolaesei (dublu campion național la cadeți și tineret, component al lotului național), Marius Mustață sau Petru Agache – toți patru transferați, după terminarea junioratului, la Clubul Sportiv Steaua București. De performanțele lui Iliuță Dăscălescu se leagă și obținerea titlului de antrenor emerit, în 1991.
După 1997, când Federația de specialitate a solicitat existența unei secții de lupte pentru fete, a obținut rezultate notabile și cu sportivele din Roman și zonă – precum Mădălina Linguraru, Anca Petrea, Magdalena Caia, Elena Țocu sau Ancuța Condurat și, nu în ultimul rând, Mihaela Obreja, care, după finalul carierei sportive, i-a călcat pe urme maestrului Artene, devenind antrenoare de lupte, la Clubul Atletic Roman.
Iar când numărul medaliilor luptătoarelor din Roman a făcut, în sfârșit, să strălucească în ochii oficialilor din sportul de la București, meritul antrenorului Artene avea să primească recunoașterea națională de care avea nevoie munca sa de o viață: o sală pentru sportivii de lupte din Roman, pentru care Ministerul Tineretului și Sportului a alocat bani la începutul lui 2015, sala fiind inaugurată în toamna anului următor, în zona care găzduiește complexul sportiv alcătuit din Sala Sporturilor, Bazinul de înot acoperit și Clubul Atletic Roman. Încă de la inaugurare, așa cum era și firesc, noua clădire poartă numele Sala de Lupte „Dumitru Artene”.
Dumitru Artene a luptat cu pasiune pentru elevii săi, căutând neobosit sponsori pentru un sport mai întotdeauna subfinanțat, indiferent de cât de notabile erau performanțele clubului, punând de multe ori bani din propriul buzunar pentru hrana sau deplasările sportivilor ori ale sportivelor – multora dintre aceștia sportul netezindu-le drumul în viață. „La fotbal este mai multă violență decât la lupte. La lupte dai mâna cu el la început, iar la final te îmbrățișezi”, spunea cu umor antrenorul Dumitru Artene.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Foto: Arhiva Ziarului de Roman, Federația Română de Lupte, facebook
Comentarii