Spiţeria Bruckner, cămin pentru cinci familii de medici

Prima spiţerie din Roman a fost construită lângă Spitalul „Precista Mare”. Primul spiţer – cel care a dat numele casei – a fost Iohann Bruckner. Imobilul, monument istoric, este în paragină, dar poate fi reabilitat și transformat în locuințe de serviciu pentru medici.

În curtea Spitalului Vechi, în spatele Secţiei de Pediatrie se află o casă îmbătrânită de timp şi nepăsare. Ferestrele abia mai au câte un ochi de geam neatins de mingi sau pietre ale unor ştrengari, iar duşumelele şi uşile – cele care mai există – scârţie la fiecare pală de vânt. Te simţi ca într-un loc părăsit, deşi nici la 200 de metri distanţă sunt clădiri moderne, un bulevard larg şi forfota obişnuită a unui oraş.

Casa spiţerului Bruckner este mărturia unei etape din istoria de peste şase secole a municipiului Roman. La sfârşitul secolului al XVIII-lea se înfiinţa prima spiţerie (farmacie) din Roman. Cel care menţionează acest eveniment este cunoscutul medic Epifanie Cozărescu, personalitate emblematică a Romanului.

„La Arhivele Statului, filiala din Iaşi, am găsit şi noi în «Catagrafia Moldovei» pe anul 1805, că atunci «doftorul Müehr» a primit venitul de la «cinci liude scutelnici», probabil pentru unele servicii aduse comunităţii locale. Această searbădă informaţie, coroborată cu cea descoperită ulterior de noi, peste două decenii, găsită într-o copie din 1805 a «Izvodului» întocmit în anul 1798 al «Spiţeriei», numită, ulterior, «Minerva», izvod, adică inventar, primit în acel an la data de 1 aprilie la Iaşi şi adus pentru a fi instalat «Josephus Müehr medicinae doctor», în clădirea viitoarei spiţerii, situată lângă cea a «Ospitalului săracilor» al mănăstirii Precista. Cum se remarcă, această informaţie a dezlegat, în mod clar, atât data când poate fi atestată «spiţeria», odată cu fondarea «Ospitalului săracilor» din Roman. De aici rezultă, în mod indubitabil, că, în lipsa unui farmacist, însuşi «medicinae doctor Josephus Müehr» a pus farmacia în funcţiune odată cu spitalul, deservind-o până la 1805, când a predat-o primului farmacist venit să o ia în arendă; era, cum este arătat în altă parte, Iohann Simeon Bruchner, «artis pharmaceuticae magister», cel care a dirijat-o, apoi, timp de 24 de ani”, scrie Epifanie E. Cozărescu în cartea „Paramedicalia”.

Alte informaţii despre această clădire realizată în stil clasic (după cum apreciază specialiştii) nu se găsesc, dar, după ce Bruckner a predat ştafeta mai departe, clădirea şi-a urmat cursul în istorie, destinaţia imobilului fiind schimbată de mai multe ori, ultima dată fiind sediu administrativ pentru spital. În ultimii ani, pentru această casă – care aparţine acum Primăriei Roman – nu s-a găsit nicio utilitate şi, dacă va mai trece mult timp, se poate prăbuși sub greutatea anilor și a indiferenței.

„În intenţia administraţiei locale se regăseşte preocuparea de a identifica sursele de finanţare necesare pentru a permite utilizarea acestui imobil ca locuinţă pentru personalul medical (aproximativ cinci medici şi familiile acestora). Într-o primă etapă, se va asigura igienizarea zonei şi a clădirii, urmând ca, treptat, să fie efectuate şi celelalte etape legale pentru a se asigura folosinţa sa în scopul menţionat”, a afirmat Constantin Cudalb, purtătorul de cuvânt al Primăriei municipiului Roman.

Casa spiţerului Bruckner, care are o suprafaţă de peste 500 de metri pătraţi, este monument istoric de importanţă locală, astfel că reabilitarea imobilului se poate realiza doar respectând anumite condiţii.