Școli bogate, școli sărace

Pe lîngă finanțările primite de la Ministerul Educației, unitățile școlare au posibilitatea de a obține, în funcție de posibilități și de abilitățile manageriale ale conducerii, și venituri extrabugetare.

Foto: Colegiul Tehnic „Danubiana” scoate bani din cornuri și covrigi 

Prin introducerea costului standard pe elev în sistemul de finanțare a școlilor, s-a șters cu buretele, cel puțin teoretic, linia care împărțea unitățile de învățămînt în școli bogate și școli sărace și s-a pus semnul egal în ceea ce privește fondurile alocate între o școală din centrul orașului, de exemplu, și una de la periferie sau una din mediul rural. În realitate, însă, pe lîngă finanțările de la Ministerul Educației, care asigură salariile profesorilor, întreținerea unităților școlare, materialele necesare și formarea cadrelor didactice, fiecare școală are posibilitatea de a-și suplimenta veniturile, în limita permisă de legislație, în funcție de posibilități, dar și de imaginația managerului unității.

La Colegiul Tehnic „Miron Costin”, una din cele mai mari școli din oraș, veniturile unității sînt rotunjite considerabil din chirii.

„Avem avantajul că sîntem o școală mare, cu multe corpuri de clădire și mult teren, astfel încît putem închiria unele dintre acestea. Chiriile reprezintă principala sursă prin care putem aduce venituri suplimentare la buget. Sumele obținute astfel se folosesc pentru îmbunătățirea bazei materiale, reparații sau renovări„, a spus profesoara Lorica Havrici, directorul Colegiului Tehnic „Miron Costin”.

La Colegiul Tehnic „Danubiana” de exemplu, pe lîngă chirii, conducerea unității școlare scoate bani din cornuri și covrigi.

„Școala noastră are un specific aparte. Pentru că avem clase la profilul industrie alimentară, avem posibilitatea ca, în atelierele proprii, la orele de practică, elevii să pregătească diverse produse de patiserie care să fie vîndute, apoi, la chioșcul școlii, de unde cumpără atît elevii, cît și profesorii. Cu sumele pe care le obținem cumpărăm din nou materie primă și reluăm producția. Sistemul este avantajos atît pentru elevii care fac practică, cît și pentru cei care cumpără – pentru că prețurile pe care le practicăm sînt mai mici decît cele de magazin -, dar și pentru noi, ca instituție, pentru că se cîștigă și o sumă de bani, chiar dacă nu prea mare. Bugetul se mai rotunjește și din regia de cantină și cămin, din chirii, dar și din sponsorizările pe care reușim să le atragem„, a spus Luminița Lohan, contabila șefă a Colegiului Tehnic „Danubiana”.

„O soluție pentru mai mulți bani la bugetul școlii o reprezintă proiectele cu finanțări nerambursabile sau cu o cotă mică de participare. Sumele obținute din chirii sau din sponsorizări sînt, de obicei, modice, ne ajută să avem o rezervă pentru situația în care avem de făcut reparații urgente, de exemplu, pentru că apar mereu situații neprevăzute, dar nu pot susține lucrări de amploare sau investiții„, a spus profesorul Dan Zaharia, directorul Liceului Tehnologic „Vasile Sav”.

Dacă liceele reușesc să găsească mai ușor o portiță pentru a le intra bani în cont, situația școlilor gimnaziale e mai complicată.

„Nu prea avem cum obține bani, doar din închirieri, dar spațiile noastre sînt mai restrînse, sau din sponsorizări, lucru care a devenit din ce în ce mai dificil, mai ales pentru școli cum e a noastră, frecventată de mulți elevi care nu au o stare materială foarte bună„, a spus profesoara Mihaela Rusu, director al Școlii „Mihai Eminescu”.