Prima paginăSocialSanatate

„SCHIMBĂRILE VIN DIN INTERIOR ŞI SE FAC CU LUCRURI MICI”

„SCHIMBĂRILE VIN DIN INTERIOR ŞI SE FAC CU LUCRURI MICI”

Dimensiune text

E catastrofal de deprimantă ideea unei vizite la pacient. Ca o penitenţă pentru un păcat capital nesăvârşit, dar aleasă oricând ca să scapi de povara, de nevoia unei astfel de vizite.

spital 02„Alo, doamna din capătul holului, ce faceţi aici?” Îmi venea să-i zic că am venit în vizită de curtoazie, dar mi s-a părut penibil schimbul ăsta de replici tunat dintr-o parte în alta a holului. Nu găsesc deloc potrivită o astfel de atitudine într-o unitate spitalicească. În orice clinică privată, pentru atitudinea asta neprotocolară, asistenta îşi pierdea locul de muncă. Nu cred că există la spital noţiunea de pacient care să se simtă confortabil, iar personalul medical face tot ce poate ca lucrurile să rămână aşa, impunând o atitudine autoritară. Uită că opinia lor nu e singulară, că nu sunt Dumnezei cu bisturiul în mână şi că, poate, ar trebui să respecte deciziile pacienţilor. Respect înseamnă să-i spui omului toate variantele, opţiunile, soluţiile la o situaţie dată şi să-l laşi să decidă. Apoi, 80% din recuperarea unui pacient e psihologică. Ţine de comportament.

Ca o ironie absolută, mă duc la baie. Toaleta fără capac, nici vorbă de hârtie igienică, dar, cel mai grav, cu ce să faci curăţenie? Câţi bolnavi sunt pe un palier? 20? Fiecare din ei are câte o boală. Toţi se aşează pe acelaşi vas de toaletă pe care nu ai cum să-l igienizezi. Dezinfectant? Nici gând! Perie, ioc. Îţi trebuie rola de hârtie de acasă, şerveţele umede şi… cel mai elementar: săpun. La ce foloseşte ditai afişul cu regulile de spălat pe mâini dacă lipseşte dozatorul cu săpun? La ce bun vrem toalete în fiecare cameră dacă acum sunt două pe secţie şi nici pe astea nu suntem în stare să le echipăm? Şi să nu spuneţi că nu sunt bani. Eu sunt convinsă că dacă o zi, doar o zi, uitaţi să descuiaţi uşile de la toaletele personalului, instantaneu se vor găsi soluţii, fulminant de rapide, pentru probleme elementare. Şi dacă, într-o altă zi, vă veţi uita la fiecare pacient ca la propriii părinţi şi nu ca la nişte saci de cartofi, garantat acela va fi începutul unei schimbări. Ele, schimbările, vin din interior şi se fac cu lucruri mici. Cu un zâmbet, un salut prietenos, o atitudine sinceră şi deschisă. Şi doi lei pentru săpun. Iar dacă sunt unii care-şi detestă meseriile, îşi fac un serviciu şi lor, dar şi celorlalţi, schimbându-le.

Respect!

Kalia

COMENTARII

WORDPRESS: 0