Prima paginăReligie

Sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel

Dimensiune text

Sfinții Apostoli Petru și Pavel se bucură de o cinstire deosebită din partea Bisericii, fiindcă au fost „căpeteniile apostolilor”, contribuind la răspîndirea cuvîntului evanghelic în multe părți ale lumii. Cele două personaje ale istoriei religioase sînt simboluri ale credinței de nestrămutat și ale sacrificiilor supreme în numele Domnului. Sfinții Apostoli Petru și Pavel au marcat începuturile răspîndirii creștinismului, au propăvăduit noua religie și s-au jertfit pentru ea.

 

Cei doi sfinți sînt sărbătoriți împreună deoarece au murit în aceeași zi, pe data de 29 iunie a anului 67, în timpul prigoanei creștine de pe vremea împăratului Nero. Sfîntul Apostol Petru, fratele Sfîntului Andrei, s-a născut în Bethsaida, fiind fiul lui Iona, și a fost cel mai în vîrstă dintre toți apostolii lui Isus Hristos. Petru devine deseori purtătorul de cuvînt al celorlați apostoli. A propăvăduit Evanghelia în Iudeea, Antiohia, Pont, Galatia, Capadocia, Asia și a ajuns, apoi, pînă la Roma. Minunile pe care le-a săvîrșit au făcut înconjurul lumii, contribuind la convertirea la creștinism a mulți păgîni și iudei. Potrivit unei vechi tradiții, Sfîntul Petru a cerut să fie răstignit cu capul în jos, dorind să arate deosebirea dintre chinurile sale și cele ale dumnezeiescului său Învățător. De la Sfîntul Apostol Petru ne-au rămas scrise în Canonul Noului Testament două epistole sobornicești.

Sfîntul Apostol Pavel, născut într-o familie de evrei, se numea Saul. Acesta este crescut și educat în tradiția fariseică și devine persecutor al creștinilor din zelul sau față de religia părinților săi. În drum spre Damasc, unde se îndrepta pentru a-i aresta pe creștinii de acolo și a-i aduce la Ierusalim spre a fi judecați, i se arată Mîntuitorul Iisus Hristos. Atunci are loc o revelație și devine un mărturistor al creștinilor, fiind botezat de episcopul Damascului și schimbîndu-i-se numele în Pavel. A propăvăduit pe Hristos tuturor, străbătînd în trei călătorii misionare în toată Asia, Spania și Italia, înființînd comunități creștine, hirotonind episcopi, preoți și diaconi. De la Sfîntul Apostol Pavel ne-au rămas 14 epistole scrise cu diferite ocazii și în timpuri diferite, din care reiese grija neobosită a apostolului pentru propovăduirea și păstrarea nealterată a învățăturii creștine.

Citește și:   IPS Ioachim a binecuvântat redeschiderea serviciilor sociale din cadrul Fundației „Episcop Melchisedec” din Roman

În municipiul Roman, singura biserică care are hramul Sfinților Apostoli Petru și Pavel se află în cartierul Nicolae Bălcescu.

 

Tradiții populare de Sfîntul Petru

 

În calendarul popular, Sînpetru de Vară marchează miezul verii agrare și perioada secerișului, preluînd data (29 iunie) și numele Sfîntului Apostol Petru din calendarul creștin. Sînpetru de Vară este despărțit de fratele sau, Sînpetru de Iarnă, patron al lupilor, de aproximativ o jumătate de an. În tradiția populară, Sînpetru apare fie ca personaj pămîntean, fie ca divinitate celestă. În vremurile imemoriale, cînd oamenii erau foarte credincioși, Sînpetru de Vară umbla pe Pămînt, singur sau însoțit de Dumnezeu. Adesea, Dumnezeu îl consulta la luarea unor decizii. În povestirile și snoavele populare, Sînpetru este un om obișnuit: se îmbrăca în straie țărănești, se ocupa cu agricultura, creșterea animalelor și, mai ales, cu pescuitul. Fiind credincios, foarte harnic și bun sfetnic, Sînpetru este luat de Dumnezeu în cer, unde îi încredințează porțile și cheile raiului. Acolo, fiind mai mare peste cămările cerești, împarte hrana animalelor sălbatice, în special lupilor, fierbe grindina pentru a o mărunți prin topire și a deveni mai puțin periculoasă. La marile sărbători calendaristice (Crăciun, Anul Nou, Bobotează, Mucenici, Sîngiorz, Sînziene), Sînpetru poate fi văzut de pămînteni la miezul nopții, cînd se deschide pentru o singură clipă cerul, stînd la masa împărătească în dreapta lui Dumnezeu. Importanța sărbătorii este subliniată de postul care o precede. Local, sărbătoarea era anunțată de anumite repere cosmice și terestre: apariția licuricilor, amuțitul cucului, răsăritul constelației Găinușei și altele.

Partajează articolul
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

COMENTARII

WORDPRESS: 0