Săptămâna Mare, ultima săptămână a Postului Paştelui, numită şi Săptămâna Patimilor, are menirea de a pregăti credincioşii pentru Înviere.
Pentru a simţi bucuria pascală, trebuie să ne pregătim în această săptămână atât sufletul, cât şi trupul, înăsprind postul pe cât ne stă în putinţă, măcar în aceste ultime zile, care sunt şi cele mai importante din post. Postul negru este ţinut în credinţa că Dumnezeu îl va feri, pe cel care posteşte, de toate bolile, îl va face să fie sănătos şi să-i meargă bine tot restul anului, îl va ajuta la necazuri şi nevoi. Săptămâna Mare găseşte pe toată lumea ocupată. Toţi se pregătesc să întâmpine marea zi a Învierii Domnului. În această săptămână se face curăţenie generală în casă şi în curte.
Luni şi marţi, la utrenii, se citesc Evangheliile, care ne aduc aminte de cele din urmă învăţături ale Domnului.
Miercurea Mare ne apropie de Sfintele Paşte, fiecare credincios luând aminte în această zi la două exemple: cel al păcătoasei desfrânate, înstrăinate de Dumnezeu (dar care, aducând în această zi mir şi ungându-L pe Hristos, devine mironosiţă) şi cel al lui Iuda (ucenicul care, deşi apropiat de Domnul, L-a vândut, în aceeaşi zi, pentru treizeci de arginţi fariseilor şi cărturarilor ce voiau să-L ucidă). Gestul lui Iuda a făcut ca, mai târziu, ziua de miercuri să fie declarată zi de post, ea fiind, alături de vineri (ziua în care Iisus a fost răstignit), una din cele două zile ale săptămânii în care creştinii trebuie să postească.
În Joia Mare, oamenii merg la biserică să se spovedească şi împărtăşească. Vopsitul ouălelor în roşu se face în Joia Mare, urmând ca în Sâmbăta Mare să se coacă pasca şi cozonacul, ce vor fi aduse la biserică în noaptea de Înviere pentru a fi sfinţite. Patru lucruri sunt prăznuite în Joia Mare: spălarea picioarelor apostolilor de către Hristos, Cina Domnească la care s-a instituit Taina Împărtăşaniei (Euharistia), rugăciunea din grădina Ghetsimani şi prinderea Domnului de către cei ce voiau să-l ucidă. Există şi câteva superstiţii referitoare la această zi. Nu este bine să se doarmă în Joia Mare, căci cine doarme în această zi va rămâne leneş un an întreg. În credinţa populară, această zi este termenul final când femeile trebuie să termine de tors cânepa. În Joia Mare se fac focuri în curtea casei, pentru ca morţii să se poată încălzi. O altă tradiţie este nunta (măritarea) urzicilor, ceea ce înseamnă înflorirea şi, implicit, încetarea acestora de a mai fi bune de mâncat.
În Vinerea Mare nu se mai slujeşte Sfânta Liturghie. Se ţine post negru şi nu se lucrează. Nu se trag clopotele la biserici, iar morţii se conduc la groapă numai în bătaie de toacă. Prohodul Domnului de vineri seara este ultima etapă a tânguirii lui Hristos, care se află acum în mormânt. La sfârşitul slujbei se înconjoară biserica cu Sfântul Aer pe sub care trec, apoi, toţi credincioşii. Numit şi Epitaf, Sfântul Aer este o pânză de in sau de mătase, de catifea sau de muşama pe care se afla imprimată, brodată ori zugrăvită icoana înmormântării Domnului. Epitaful simbolizează trupul mort al lui Hristos. Sâmbăta Mare este ultima zi de pregătire a Paştelui, când gospodinele pregătesc cea mai mare parte a mâncărurilor tradiţionale, definitivează curăţenia şi fac ultimele retuşuri la hainele pe care le vor îmbrăca la Înviere şi în zilele de Paşte.
Tradiţii în Sîmbăta Mare
În Sâmbăta Mare se sacrifică mielul şi se prepară drobul, friptura şi borşul de miel. Pe vremuri, era obligatoriu ca femeile să îmbrace, la slujba de Înviere şi în zilele de Paşti, măcar o cămaşă nouă, cusută în orele de taină ale nopţii, iar bărbaţii să aibă cel puţin o pălărie nouă. La miezul nopţii, lumea porneşte în linişte spre biserică. După ce iau lumina, oamenii merg la cimitir la căpătâiul morţilor familiei şi aprind lumânări, pentru ca şi cei trecuţi dincolo să ştie că a venit Învierea Domnului. Lor li se dă de pomană şi în ziua de Înviere, dar şi peste o săptămână, când este Paştele Morţilor. De aceea, culoarea cu care s-au vopsit ouăle de Paşte nu se aruncă, ci se păstrează o săptămână, când se roşesc din nou ouă, se duc la biserică, se slujesc şi, apoi, se duc la morminte, şi se dau de pomană pentru sufletele celor plecaţi dincolo.
[sam_ad id=”127″ codes=”true”]
„După ce iau lumina, oamenii merg la cimitir la căpătâiul morţilor familiei şi aprind lumânări” – după ce iau lumină, oamenii participă la Sfânta Liturghie.