Creștinii ortodocși și catolici sărbătoresc sâmbătă, 6 august, dumnezeiasca schimbare la față a lui Isus Hristos, eveniment ce a avut loc în ultimul an al propovăduirii Sale. Sărbătoarea „Schimbarea la Față a Mântuitorului” se suprapune cu o sărbătoare precreștină, Probejenia, care marchează hotarul dintre vară și toamnă.
Dintre minunile săvârșite de Mântuitorul Isus Hristos asupra propriei sale persoane face parte și Schimbarea la Față, pe care Sfânta Biserică o prăznuiește, în fiecare an, la 6 august. Este o minune făcută cu discreție și prudență, care a angajat și natura, completând-o. Mântuitorul s-a urcat, în această zi, pe un munte înalt din Galileea, numit Tabor, împreună cu apostolii Petru, Iacob și Ioan, să se roage. Aici, în liniștea și frumusețea naturii a arătat, încă o dată, că este Fiul lui Dumnezeu. Sfânta Scriptură istorisește că, după ce au urcat Taborul, la dreapta Mântuitorului au apărut Moise și Proorocul Ilie. În timp ce se închinau tatălui Ceresc, Apostolii au reușit să deslușească adevărata înfățișare a Mântuitorului Hristos. Deasupra muntelui a apărut un nor luminos, în vreme ce o voce puternică a spus: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, prin care Mă descopăr, de El să ascultați”. Acest miracol biblic a fost tălmăcit de evangheliști ca o transfigurare a naturii umane a Mântuitorului. Se spune că, privindu-l cu mare atenție, ucenicii au văzut cum Isus s-a schimbat la față, chipul său a devenit strălucitor ca soarele, în vreme ce îmbrăcămintea s-a făcut în întregime albă. Prin Schimbarea la Față, Mântuitorul Isus Hristos a vrut să arate că El, omul care circulă printre ei, este Dumnezeu, creator al naturii, Stăpân Atotputernic al vieții de aici și de dincolo.
Tradiții populare de Probejenie
La Probejenie sau Obrejenie, frunza codrului începe să-și schimbe culoarea, iarba încetează să mai crească, apele încep să se răcească, pleacă primele păsări migratoare (berzele, stârcii), iar șerpii și mai toate târâtoarele se retrag pentru iernat.
Una dintre denumirile populare ale sărbătorii este derivată din cuvântul slav „preobrajenie” (transformare, prefacere sau chiar schimbare) și amintește și de episodul biblic amintit mai sus, în care fața lui Isus Hristos a strălucit ca soarele, iar veșmintele Lui s-au făcut albe ca lumina. Așa se explică și de ce sărbătoarea creștină este plasată în calendar tocmai într-un moment în care natura își schimbă veșmintele. „A probozi” înseamnă a certa și de aici vine și numele popular al sărbătorii. Frunzele se supără și se îngălbenesc pentru că au fost certate de Dumnezeu, cel care a înverzit natura în primăvară. Se spune că această zi nu este bine să te găsească certat cu cineva, pentru că, altfel, vei petrece întreg anul, până la următoarele Probejenii, într-o continuă gâlceavă.
Femeile, mai ales cele de la sate, păstrează o mulțime de credințe și obiceiuri. De pildă, nu mai lasă noaptea ferestrele deschise ca până acum, nu atât de teama frigului care se instalează spre toamnă, ci din credința că, în miez de noapte, duhurile rele se retrag, de frig, în case și că membrii familiei atinși de ele rămân multă vreme cu membrele înțepenite sau strâmbe. Tot printre femei este răspândită credința că, dacă se spală în zorii zilei cu roua din grădină, luate de pe florile abia îmbobocite, chiar și bătrânele cu chipul zbârcit vor fi privite cu mai multă plăcere de omul iubit.
Fiind celebrată în același timp cu Schimbarea la Față, la Probejenie este dezlegare la pește și la struguri. În această zi se recoltează plante și fructe cu puteri vindecătoare: leuștean, avrămească, usturoi, flori de mușețel, alune. Tot în această zi se fac observații meteorologice în legătură cu toamna ce urmează. Sărbătoarea este însoțită și de Moșii Schimbării la Față, când se dau de pomană fructe, în special struguri. La Roman sărbătoarea are o semnificație aparte, „toiul” sau „temeiul” bâlciului, ultima zi a bâlciului care reunea anual comercianți din întreaga țară.
Biserica „Schimbarea la Față” din Roman
Singura biserică cu hramul Schimbarea la Față din Roman este Biserica Cimitirului Eternitatea, situată pe strada Mihai Viteazu, în apropierea parcului municipal. Edificiu ridicat la sfârșitul secolului al XIX-lea, biserica are două hramuri – „Schimbarea la Față” și „Cei 40 de mucenici”. Temelia bisericii a fost pusă în anul 1884, până în acel an cimitirul neavând o biserică, ci doar o modestă capelă. Ajutat de un comitet format din reprezentanți ai urbei, Episcopul Melchisedec Ștefănescu al Romanului (luptător pentru Unirea Principatelor, fost membru al Academiei Române și Ministru al Cultelor sub domnitorul Alexandru Ioan Cuza) pune temelia noii biserici, în ziua de 9 martie 1884, motiv pentru care biserica are și hramul „Sfinții 40 de mucenici”.
Hramul principal, respectiv „Schimbarea la Față”, celebrat la 6 august, i-a fost atribuit și din cauza vechiului bâlci, vestit în toată Moldova, ce avea loc în fiecare an, la această dată, pe platoul din jurul cimitirului. Prezența unor elemente din arta greacă, precum și simplitatea decorului exterior, fac din acest lăcaș de cult un veritabil constituent al stilului neoclasic.
Comentarii
Preobrajenie este un compus slavon,insemnand „Schimbarea Fata” si avand la baza cuvantul obraz, pe care noi il imprumutasem deja, sub aceasta forma, din slava veche. Pentru ca poporul nu intelegea limba slavona, in care s-a slujit la noi pana pe la sfarsitul secolului al XVII-lea(procesul de inlocuire a ei cu limba romana incepand din prima jumatate a secolului al XVI-lea), numele acestei sarbatori, ca si ale altora, precum Vavedenie, devenit Ovidenie, Vstretenie, devenit Stretenie, Glavoobretenie, devenit Dragobete etc, a fost deformat in fel si chip, prin etimologie populara.