Rusaliile, cea mai veche sărbătoare creştină

Sărbătoarea este prăznuită, întotdeauna, la 50 de zile după Paşti şi la zece zile de la Înălţare.

Pogorârea Sfântului Duh reprezintă cea mai veche sărbătoare creştină, împreună cu cea a Paştilor. Cunoscută sub denumirea populară de Rusalii, sărbătoarea este prăznuită întotdeauna duminica, la zece zile de la Înălţare şi la 50 de zile după Paşti, motiv pentru care a mai fost numită Cinzecime. Despre această sărbătoare, considerată ziua de naştere a bisericii creştine, amintesc atât Sfinţii Apostoli, cât şi Constituţiile Apostolice. În această zi se comemorează coborârea Sfântului Duh asupra ucenicilor lui Iisus din Nazaret.

Sfântul Evanghelist Luca istoriseşte, în „Faptele Apostolilor”, momentul în care Duhul Sfânt a umplut de darurile sale pe Apostoli. Se spune că „Duhul Sfânt se pogoară din cer ca un vuiet mare de vânt şi se împarte deasupra capului fiecăruia din cei prezenţi, în chip de limbi de foc”. După pogorârea Sfântului Duh, Apostolii au primit puterea de a grăi în limbi necunoscute de ei până atunci, descoperind învăţătura Mântuitorului şi altor neamuri.

În credinţa populară, Rusaliile sunt nişte fiinţe fantastice, malefice, asemănătoare ielelor, care umblă prin văzduh. începând cu ziua a 25-a zi după Paşti, şi provoacă mult rău oamenilor: îi pocesc, îi schimonosesc şi îi înnebunesc pe toţi cei care nu le respectă zilele. În duminica Rusaliilor, oamenii merg la biserică cu ramuri verzi de tei, pe care le sfinţesc şi le arborează, apoi, la porţi şi la case. Ramurile verzi sfinţite au menirea de a apăra gospodăria de invazia spiritelor rele. Unele ramuri de tei folosite la Rusalii sunt păstrate peste vară, pentru a putea fi folosite în practicile de alungare a furtunilor şi a grindinii.

Începând din anul 2008, prima şi a doua zi de Rusalii au fost declarate ca fiind libere, în ţara noastră.

Biserica Armenească şi biserica din Adjudeni îşi vor sărbători hramul

Lăcaşul de cult din Roman care îşi sărbătoreşte hramul în ziua de Rusalii este biserica situată pe strada Libertăţii, cunoscută de romaşcani sub numele de Biserica Armenească.

Lăcaşul de cult a fost construit între anii 1558 – 1609, de către nobilul armean Agopşa, în timpul preotului Haciadur, ca urmare a faptului că în acea vreme în Roman trăiau peste 500 de armeni. În perioada comunistă, Biserica Armenească a fost închisă. Mulţi armeni au părăsit oraşul şi, chiar, ţara. Lăcaşul de cult a început să se degradeze din cauza timpului, dar şi a cutremurului din 1977.

Între anii 1979 – 1981, Episcopia Romanului a făcut demersuri către Arhiepiscopia Armeană din Bucureşti şi autorităţile vremii pentru a putea prelua lăcaşul de cult. Discuţiile s-au finalizat printr-un acord comun între cele două instituţii, de cedare a edificiului în folosinţă proprie pe termen nelimitat către Episcopia Romanului. După 1989, Biserica Armeană a devenit, mai întâi, paraclis pentru practică liturgică al Seminarului Sfântul Gheorghe, în 1990, şi, apoi, parohie, din 1999, avându-i ca preoţi slujitori pe preotul Ionel Doru şi Maricel Onofrei. Aflată în grija Episcopiei Roman, biserica a primit hramul „Pogorârea Sfântului Duh”.

Și biserica romano-catolică din localitatea Adjudeni, comuna Tămăşeni, îşi va sărbători, duminică, 8 iunie, hramul.