Vasile Panțîru, fost concertmaistru al Orchestrei Simfonice din Joensen, este cel mai celebru muzician plecat din cartierul romașcan al lăutarilor.
Acesta a cîntat cu orchestre celebre pe marile scene ale lumii.
Dacă iei la pas Strada Nouă din Roman, aproape că nu este casă în care să nu existe un instrument muzical. Toată lumea cîntă, mai puțin cu școală, mai mult după ureche.
Dar în mai toate casele circulă, ca o legendă, poveștile celor cîteva nume mari, ale instrumentiștilor care au ajuns celebri plecînd din strada lăutarilor: frații Botea, Mărțișor Păunescu și, cel mai celebru, Vasile Panțîru (foto).
Născut într-o familie cu tradiție în domeniul muzicii – tatăl absolvent al Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din Cernăuți, mama dintr-o familie cu multe generații de lăutari și muzicieni -, Cornel Vasile Panțîru a început să studieze vioara la Roman, la 6 ani, cu profesorul Alexandru Kirilă.
„Îmi amintesc și acum programul de studiu. În fiecare zi game, studii, capricii, sonate, concerte, 5-6 zile pe săptămînă, la care se adăuga muzică de cameră. De multe ori se făceau serate muzicale, unde, în afara celor care performau, veneau părinții elevilor și invitați de onoare din elitele intelectualității din orașul Roman. Programul, greu, s-a dovedit a fi eficient. Am avut rezultate la superlativ la admiterea la Conservatorul «Ciprian Porumbescu» și la examenul de diplomă„, își amintește Cornel Panțîru.
Nu numai de orele de la Școala de Muzică își amintește Vasile Panțîru, ci și de lecțiile de la fosta Școală nr. 7, unde l-a ascultat fascinat pe profesorul Karapcevscki, un patriot extraordinar, lecțiile de geografie ale Elenei Matcovschi sau lecțiile de limba română ale profesorului Teofănescu. Încă din anii studenției, Cornel Panțîru a cîntat și a fost șef de orchestră la restaurante și hoteluri celebre ale capitalei, Athénée Palace, Intercontinental, Continental sau Cina, cîntînd pentru lumea bună a Bucureștilor anilor ’80. „Am început să-mi clădesc cariera cîntînd diverse stiluri. Am fost prim violonist în diferite orchestre simfonice, profesor de vioară la Școala de Muzică, aranjor și șef de orchestră cu diferite grupuri orchestrale și colaborator la Radio Televiziunea Română„, rememorează artistul romașcan.
Cea mai mare realizare profesională o reprezintă obținerea, în 1984, prin concurs, a postului de concertmaistru la Orchestra simfonică Joensen și profesor la Conservatorul din Joensen, în Finlanda, unde a rămas solist onorific și după ieșirea la pensie, participînd la mare parte dintre concertele pe care le susține orchestra.
Vasile Panțîru a adunat în carieră sute de concerte, a cîntat ca solist cu Orchestra Academiei de Muzică din Tokio, cu Gavle Simfony Orchestra în Suedia, în Rusia cu Orchestra Simfonică Petroskoi și a primit, în anul 2001, premiul special „Oleg Kagan” pentru activitatea profesională și cariera muzicală. În palmares are și apariții în producții teatrale și muzicale, „Contesa Maritza”, „Sylvia”, „My fair lady” sau „Sunetul muzicii”. A cîntat, de asemenea, în numeroase concerte caritabile, pentru ajutorarea copiilor săraci din Estul Europei, pentru copiii ce suferă în urma războaielor civile din Africa, pentru veteranii de război sau pentru a strînge fonduri pentru UNICEF.
„La capitolul realizări nu pot să nu menționez o versiune nouă a celebrei opere «Carmen» de Georges Bizet, pentru care am făcut un aranjament orchestral pentru orchestră de cameră, versiune care a fost primită de public cu entuziasm. La spectacol a participat și președinta Finlandei, Tarja Halonen, care a apreciat spectacolul la superlativ„, a spus Vasile Panțîru.
Activitatea sa desfășurată în Finlanda a fost răsplătită cu titlurile de „Omul anului” și Cetățean de onoare al Municipiului Joensen, presa finlandeză de specialitate apreciindu-l pe Vasile Panțîru ca pe „cel mai valoros cadou pe care România l-a făcut vreodată pentru Finlanda„.
Astăzi, la 59 de ani, Vasile Panțîru s-a stabilit în București, continuînd să concerteze și să compună. Ajuns un muzician celebru, Vasile Panțiru nu a uitat de unde a plecat. „Încă mai am prieteni în Strada Nouă, acolo unde am copilărit, stradă care a rămas și astăzi un fel de școală de muzică, de unde s-au ridicat lăutari și muzicanți de excepție. Aș vrea să-i pomenesc doar pe Gheorghe Mărgineanu sau pe nea Jenică Muzicantu, pe care venea să-l asculte, în copilăria mea, celebrul lăutar Ion Drăgoi„, a spus artistul care a părăsit Romanul la 14 ani, cînd a fost admis la Liceul de Muzică din București.
„În perioada studiilor la liceu și la facultate, am revenit mereu cu drag la Roman. Vacanțele însemnau prilej de întîlnire cu cei dragi, mama, unchii, prieteni mai în vîrstă, ca familia Vasile Bălău, Costică Paraschiv, Bebe Socher sau prieteni dragi din copilărie, Șurubel, Călin Constantin Merișor, care făceau ca aceste întîlniri să se transforme în mari sărbători. Din păcate, o parte dintre ei nu mai există astăzi fizic printre noi, dar spiritual nu mă vor părăsi niciodată„, a spus celebrul violonist, care așteaptă cu multă plăcere oportunitatea de a cînta la Roman.
Comentarii