În Săptămîna Luminată, slujbele se țin cu ușile împărătești larg deschise. Vineri, ortodoxia sărbătorește Izvorul Tămăduirii, una dintre marile sărbători dedicate Maicii Domnului.
Această săptămînă, prima după Înviere, stă sub semnul luminii și deschiderii cerului. Săptămîna Luminată durează pînă duminica viitoare, numită Duminica Tomei. Cunoscută sub numele de „Săptămîna Luminată”, perioada marchează începutul unei perioade de sărbătoare care se termină după cincizeci de zile de la Paști, la Pogorîrea Sfîntului Duh (Rusalii). Credința spune că sufletele celor care mor în această săptămînă se duc direct în rai, indiferent de păcatele avute. De asemenea, se spune că sînt primite în rai, în această săptămînă, și sufletele aflate în chinurile iadului, ale celor căzuți în păcat de la Adam pînă la venirea lui Hristos. Biserica a rînduit ca slujbele de înmormîntare din Săptămîna Luminată să fie oficiate după o rînduială specială constituită din slujba Învierii, care exprimă biruința vieții asupra morții.
Această credință este reflectată și în datinele vechi bisericești. În Săptămîna Luminată, slujbele se țin cu ușile împărătești larg deschise, privirea spre altar nefiind împiedicată de nimic, ceea ce simbolizează intrarea deschisă de la mormîntul Mîntuitorului, dar și ruperea catapetesmei Templului din Ierusalim în momentul morții Mîntuitorului. Tot în această perioadă, spre deosebire de ceea ce s-a întîmplat pînă la Înviere, este interzis a se posti.
În primele secole ale creștinismului, în timpul Săptămînii Luminate, cei care se pregăteau să primească taina Botezului în noaptea de Paște purtau haine albe, simbol al bucuriei Învierii.
Vinerea din Săptămîna Luminată este numită „Vinerea Izvorului Tămăduirii”, cînd se cinstește una dintre minunile Maicii Domnului, menită să arate rolul Fecioarei Maria în lucrarea mîntuirii oamenilor. Numele de Izvorul Tămăduirii amintește de o serie de minuni săvîrșite la un izvor aflat în apropierea Constantinopolului. În unele locuri, în această zi se face sfințirea apei, în biserici sau la fîntîni și izvoare, iar în altele preoții fac și „botezarea” generală a caselor credincioșilor cu apă sfințită.
Bucuria biruinței lui Hristos asupra morții, „cu moartea pre moarte călcînd”, trebuie sărbătorită cum se cuvine de orice credincios. Urarea „Hristos a Înviat!” devine salutul obișnuit între credincioșii creștini, pînă la Înălțarea Domnului, vreme de 40 de zile.
Comentarii