Pasiunea pentru creșterea albinelor este mărturisită de mai mulți preoți ortodocși din Eparhia Romanului. Ei consideră apicultura o binefacere, dar și o afacere. Un preot catolic a făcut din stupină sursă pentru acte de binefacere și ctitoriri.
De multe ori, biserica a fost comparată cu un stup de albine, în sensul că izvorul puterii stă în unitate. Nu știm dacă preoții din Eparhia Roman au plecat de la această alăturare fericită de cuvinte, cert este că unii dintre slujitorii bisericii și-au descoperit o nouă vocație – creșterea albinelor. Creșterea albinelor este considerată, spun preoții, ca o evadare dintr-o lume din ce în ce mai agitată.
40 de familii de albine „păstorite” de două familii de preoți
Un preot cu vechime în creșterea albinelor este Mihăiță Popovici (foto), parohul Bisericii „Precista Mică”. „Apicultura a fost una dintre marile pasiuni din tinerețe. Am devenit apicultor din vremea cînd eram preot de țară. Am făcut și cursuri de apicultor agreate de Uniunea Europeană. În a doua parte a activității mele ca preot, apicultura a devenit terapie. Am redescoperit natura. Ești mai aproape de Dumnezeu în mijlocul naturii„, a spus părintele Mihăiță Popovici.
Inițial, părintele Popovici a vrut să acceseze fonduri europene. Avînd un număr mai mic de familii de albine decît prevăd condițiile, cele două inițiative ale sale au fost sortite eșecului. Atunci, părintele Popovici s-a gîndit la o asociere. A transmis invitația de a se ocupa de viața albinelor și tînărului său coleg, preotul Cătălin Crețu, din Parohia Secuienii Noi. „Lumea albinelor este foarte aproape de perfecțiune și este modelul societății ideale, unde fiecare își are rolul și locul bine definite. Pentru început, i-am împrumutat părintelui Cătălin Crețu cartea «Viața albinelor», povestea romanțată scrisă de Maurice Maeterlinck. Apoi, am discutat despre frumusețea și avantajele acestei îndeletniciri și, cu trei ani în urmă, ne-am asociat pentru un scop comun„, a spus părintele Popovici.
Împreună, cei doi au 40 de familii de albine, dar dorința lor este de a se dezvolta. Stupii sînt duși în zone plantate cu salcîmi și tei din satul Secuienii Noi. „În următorii 2-3 ani vrem să ajungem la 100 de familii de albine. Practicăm o apicultură bio, fără produse care să altereze calitatea mierii„, spune părintele Popovici.
Viitorul afacerii cu albinele este asigurat. Băiatul cel mic și nora părintelui Popovici vor fi, în opinia acestuia, cei care se vor ocupa, în viitor, de albine. „Vrem să transformăm pasiunea pentru albine într-o microafacere de familie. Băiatului meu cel mic îi place și mierea, dar și albina„, spune părintele apicultor.
Preotul Țuscanu susține pasiunea soției
În familia preotului Florin Țuscanu (foto), parohul Bisericii „Sfîntul Vasile cel Mare” din Roman, secretele albinelor au fost descifrate și aprofundate de soția sa, Mihaela. Cu cinci ani în urmă, pe vremea cînd preotul Țuscanu avea în păstorire comunitatea din Ruginoasa, un enoriaș a vrut să-l învețe tainele apiculturii. Cum serviciile religioase îi ocupau tot timpul, părintele Țuscanu a susținut-o pe soție în punerea în practică a afacerii cu albine. „În satul Ruginoasa există un mare apicultor, care deține 150 de stupi. Omul s-a oferit să ne facă cadou un stup cu tot cu albine și să ne ofere consultanță în crearea unei stupine. Ne-a atras ideea și am mai cumpărat de la el zece familii de albine. După ce ne-am mutat la Roman, am dus stupina în codrii Pașcanilor, în zona de origine a soției„, spune părintele Țuscanu.
După cinci ani de practică și studiu, Mihaela Țuscanu a ajuns să gestioneze 25 de familii de albine și să achiziționeze ustensilele și utilajele necesare unui apicultor. „Are toate cele necesare, de la centrifugă la combinezon apicol. Mă implic în această activitate, dar soția este șefa„, spune părintele Țuscanu.
Secretul albinelor, transmis printre preoți
Creștrea albinelor nu este o ocupație recentă în rîndul preoților. Pînă în vremurile noastre era o ocupație aproape exclusivă a călugărilor, preoților și învățătorilor de la sate. Tînărul preot Daniel Lefter, cel care l-a înlocuit pe părintele Florin Țuscanu în Parohia Ruginoasa, a început să se ocupe și el de albine. „Am făcut un curs de apicultor, dar cel mai mult am învățat de la două persoane din sat. În acest moment am zece stupi. Am făcut o pasiune pentru apicultură. Este o activitate care mă relaxează, departe de agitația oamenilor. Îmi produce aceeași stare pe care mi-o dă lecturarea unei cărți„, spune părintele Daniel Lefter.
Dacă părintele Lefter este la început de drum în albinărit, preoții Sînică Palade (sat Cotu-Vameș) și Mihai Florea (sat Boghicea) sînt experimentați în creșterea albinelor.
Preot apicultor, expert în fonduri europene
Preotul Iulian Pascaru (foto) s-a născut în 1968, la Bîrgăoani, județul Neamț, și fost sfințit preot în 1994, la Iași. La o primă vedere, părintele Iulian nu pare să se deosebească de ceilalți slujitori ai Domnului. Însă ceea ce face este demn de menționat în ghidurile pentru agricultori. După ce a fost sfințit preot, el a urmat cursuri post universitare de apicultură și horticultură, iar de 15 ani pasiunea sa este albinăritul. Și nu orice fel de albinărit, ci unul de performanță. „Încă de mic am vrut să mă fac preot. Era dorința mea cea mai mare. Iar ceea ce fac acum se datorează faptul că provin dintr-o familie de agricultori, obișnuiți să muncească pămîntul. De 15 ani de zile mă ocup de creșterea albinelor. Acum, pentru mine, albinăritul e ca dependența de computer„, spune părintele Iulian.
În 1999, cînd a fost numit paroh pentru prima dată, a fost cel mai tînăr preot din Dieceza de Iași numit paroh. Acum se numără printre cei mai longevivi parohi, pentru că de 16 ani păstorește comunitatea catolică din comuna Ciucani, județul Bacău. Pentru că era o comunitate săracă, părintele Iulian Pascaru n-a stat cu mîinile în sîn și a decis să facă ceva pentru a îmbunătăți viața comunități. În 2006, împreună cu alte patru persoane, a pus bazele cooperației agricole „Sfînta Maria Magdalena”, fiind consiliat de expertul japonez Hiroshi Terunuma, din cadrul Agenției Japoneze pentru Cooperare Internațională. La vremea respectivă era una din primele cooperații agricole din Moldova. A reușit să acceseze un proiect european în valoare de 50.000 de euro, care s-a finalizat în 2011. „Mi-am urmat pasiunea și am făcut o stupină cu 180 de stupi. Am plantat zece hectare de teren și patru hectare de prun și de vie. Totul a pornit din dorința de a ne autogospodări. Cooperativa înființată a reușit să atragă 170 de oameni pînă acum, care au accesat și ei fonduri europene. Am absolvit și un curs de ecologie, iar la produsele noastre încercăm să urmăm aceeași linie, adică toate produsele să fie ecologice„, povestește părintele Iulian Pascaru.
Cu banii obținuți din produsele vîndute, cum ar fi mierea, ceara sau propolisul, s-au făcut investiții pentru comună. „Între anii 2006 – 2011 am reușit să construim două biserici, o casă de cateheză și un pod în comună. Am primit ajutor și de la binefăcători din Italia, dar și de la sora prințului Albert de Monaco, cu care am o corespondență destul de intensă. Încercăm să ajutăm cît mai mult, pentru că noi, preoții, nu avem casă, iar ceea ce lăsăm în urmă aparține comunității„, a concluzionat preotul Iulian Pascaru.
Comentarii