Povestea Izabelei, din Ciurea, prezentată în Ziarul de Roman, a impresionat zeci de persoane. Pentru a-i aduce un zâmbet pe buze, jandarmii din judeţ au contribuit generos pentru ca masa de Paşti să fie bogată. Aceştia s-au gândit şi la „hrana” pentru minte, astfel că fraţii Izabelei au primit jocuri şi cărţi de poveşti. Cel mai mare regret al Izabelei este că nu a fost la şcoală, dar acest lucru s-ar putea schimba din toamnă, cu ajutorul autorităţilor.
Datorită jandarmilor din cadrul Jandarmeriei Neamţ, familia Dascălu, din satul Ciurea, comuna Pânceşti, are, acum, un Paşti îmbelşugat. Impresionaţi de povestea Izabelei, care a fost prezentată într-una din ediţiile Ziarului de Roman, jandarmii au pus mână de la mână şi au strâns o sumă suficient de mare cât să cumpere tot ce este nevoie de Paşti pentru o familie numeroasă. De altfel, acţiunea jandarmilor din cadrul Jandarmeriei Neamţ – de a ajuta, în prag de sărbători, familii nevoiaşe – este o tradiţie respectată cu sfinţenie în fiecare an.
Povestea Izabelei pare desprinsă dintr-un scenariu de film. Are 16 ani, dar mii de necazuri care o apasă. A fost privată de educaţie şi, de multe ori, chiar de dragostea părintească.
La vârsta la care alte fete merg la şcoală, se duc la un film sau colindă magazinele, Izabela este ca o mamă pentru fraţii mai mici şi ajutor de nădejde în gospodărie. Doar atât. Fără a merge la şcoală, fără a avea teme, fără a îndrăzni să spere că, vreodată, va pleca din satul în care s-a născut şi va avea o viaţă mai bună în altă parte.
Izabela Nicoleta Barta provine dintr-o relaţie de concubinaj anterioară căsătoriei. A trăit împreună cu mama până la vârsta de şase ani, apoi a fost cerută de tatăl natural, din Râşnov, judeţul Braşov. Doar că plecarea la Râşnov nu a însemnat o viaţă mai bună pentru Izabela. Deşi tatăl ei a înscris-o în clasa întâi, nu a avut grijă ca micuţa să termine nici măcar primul an de şcoală. În urmă cu doi ani, mama ei, Marta Dascălu, a aflat de la cunoscuţi că Izabela trăieşte pe stradă, fiind abandonată de tatăl care o dorise lângă el. A adus-o acasă, în satul Ciurea, şi i-a oferit un acoperiş deasupra capului, pe care Izabela îl împarte cu fraţii ei, pe care mama îi are cu actualul soţ, Vasile Dascălu. Sunt patru la număr şi toţi trăiesc într-o casă care stă să se dărâme, într-o curte aproape goală: Denisa-Maria are 11 ani, Irinel-Vasilică are nouă ani, Elena are patru ani, iar Teodora are doi ani şi jumătate. Din fericire, Denisa şi Irinel au fost daţi la şcoală şi se duc cu drag, zi de zi, la Pânceşti, acolo unde învaţă.
Pentru Izabela, însă, şansa la educaţie pare la fel de departe ca Romanul de comuna în care locuiesc cu toţii. Venitul total al familiei însumează alocaţia de stat – 210 lei, ajutorul social – 317 lei şi puţinii bani pe care îi obţin prin prestarea de munci ocazionale, de sezon, sau din cultivarea a 50 de ari de teren. Tatăl copiilor ar vrea să muncească, şi-a exprimat de mai multe ori dorinţa aceasta, dar locuri de muncă pe plan local nu sunt, iar abonamentul până la Roman ar costa 200 de lei pe lună.
Cu gândul la Izabela şi la fraţii ei, un reprezentant al Jandarmeriei Neamţ şi redactorul Ziarului de Roman au mers la cumpărături. Coşul s-a dovedit neîncăpător pentru toate produsele cumpărate: cozonac, pască, făină, ulei, orez, carne de pui, măsline, suc, dulciuri, produse din carne, dar şi ceea ce au nevoie copiii pentru a se dezvolta intelectual: cărţi cu poveşti, cu ghicitori, jucării, puzzle-uri, cărţi de joc. „Este o tradiţie la noi ca, atunci când se apropie sărbătorile, să ajutăm persoane care au mai puţin decât noi. Cazul prezentat de Ziarul de Roman este unul emoţionant, astfel că am decis ca, anul acesta, să mergem la Ciurea”, a afirmat plutonierul major Constantin Cioroabă, din cadrul Subunităţii de Jandarmi Roman.
Primarul comunei Pânceşti, Augustin Holmanu, a fost unul dintre primii oameni care a apreciat gestul jandarmilor: a asigurat transportul, pentru ca toate produsele să ajungă acasă la familia Izabelei.
În Ciurea, acasă la familia Dascălu, am ajuns cu greu. Acolo unde este asfalt, găurile fac drumul aproape impractiabil, iar de la Pânceşti la Ciurea se ajunge doar pe un drum de ţară, de aproximativ cinci kilometri. În curtea mică îşi făceau de lucru membrii familiei, fiecare după vârsta şi responsabilităţile aferente. „Vă mulţumim pentru tot ce ne-aţi adus, să vă dea Dumnezeu sănătate! Nu ne-am aşteptat la nici un ajutor, fiindcă noi suntem la capăt de lume. Vă mulţumim din suflet tuturor!”, au spus Vasile şi Marta Dascălu.
Timidă, la început, Izabela şi-a făcut, totuşi, curaj şi a venit să salute oaspeţii. Când a văzut cărţile şi celelalte daruri, a început să plângă. „Îmi doresc foarte mult să merg la şcoală, să fac ceva în viaţă. Am învăţat să citesc de la televizor şi de la fraţii mei, când își fac temele”, ne-a mărturisit Izabela. „Oau! Cărţi! Ce bine îmi pare! Acasă nu avem decât cărţile de pe care învăţăm”, ne-a zis Irinel, fratele de nouă ani al Izabelei. În câteva minute, un puzzle era aproape construit, iar o carte cu jocuri logice şi interactive era purtată din mână-n mână. „Imediat ce găsim o posibilitate, o vom ajuta pe Izabela să urmeze cursuri. Impedimentul major ţine de legislaţie, dar sperăm ca, împreună cu dumneavoastră şi cu Inspectoratul Școlar, să facem din Izabela o elevă”, a declarat Augustin Holmanu, primarul comunei Pânceşti, care a ţinut să mulţumească şi elevilor de la Asociaţia de voluntari „Muşatinii”, coordonaţi de profesorul Ovidiu Albert. Aceştia au ajuns la Ciurea joi, cu daruri pentru Izabela şi fraţii acesteia.
Pe drumul de întoarcere, plutonierul major Constantin Cioroabă s-a oprit pentru o altă faptă bună. A vizitat-o pe cea care l-a crescut: o bătrână care locuia aproape de locuinţa de serviciu a tatălui lui Constantin Cioroabă, şef de post în Poienari: „Tanti Safta a fost moaşă în Poienari. Ea m-a crescut pe mine şi pe sora mea, fiindcă locuiam aproape şi avea mereu grijă de noi, ne lua apărarea în faţa tatălui meu atunci când făceam pozne. De fiecare dată când am drum în zonă, trec pe la ea”.
[sam_ad id=”127″ codes=”true”]
Comentarii