Omul care vinde informaţia romaşcanilor

Iulian Ciocan este unul dintre cei mai cunoscuţi vânzători de ziare din oraş. Pe la chioşcul său se perindă, zilnic, sute de persoane. Deşi piaţa de profil a înregistrat căderi masive în ultimii ani, există şi acum oferte interesante, care epuizează stocul în câteva ore.

Pe Iulian Ciocan l-am găsit la datorie, la chioşcul de ziare din spatele Casei de Cultură, ajutând câţiva clienţi să se hotărască printre publicaţii. Era îmbrăcat gros şi se mişca mereu de colo-colo, ca să nu simtă frigul. Între timp, mai saluta pe cineva, mai răspundea la telefon şi îşi întâmpina clienţii cu un zâmbet.

„Dimineaţa este cel mai aglomerat, nu am timp să mă plicitsesc. Este o muncă pe care o fac cu plăcere din 1994 şi mă văd făcând acelaşi lucru până la pensie. Eu şi Giani, de la chioşcul din Anton Pann, suntem cei mai vechi vânzători de ziare din oraş. În timp, mi-am format o reţea de clienţi şi, acum, am persoane care vin săptămânal la Roman, din Bacău sau din Piatra Neamţ, pentru a-şi cumpăra revistele sau ziarele preferate”, spune Iulian Ciocan.

Discuţia este deseori întreruptă de clienţii care vin să ia abonamentele sau să cumpere ziarele şi revistele preferate. Pe cei mai mulţi, Iulian Ciocan îi cunoaşte bine, le spune pe nume şi îi întreabă diverse, ca şi cum ar continua o conversaţie începută mai demult. Un bătrânel cumpără presa locală, dar îi refuză vânzătorului oferta de rebusuri. „Nu mai pot completa, nu mai văd”, se justifică.

„Dumnealui este un profesor pensionar. Este clientul meu de 13 ani şi, până acum, a cumpărat periodic integrame”, spune Iulian Ciocan.

Iulian vinde ziare din plăcere, lucrul ce se vede cu ochiul liber. Programul este unul care ar dezarma multă lume.

„Mă trezesc în fiecare zi la 4.30. La 5.30 vine maşina cu ziare, iar la 5.45 – 5.50 am primii clienţi: un domn care lucrează la Piatra Neamţ şi un medic. Programul este până la ora 16.00, dar eu stau până la 17.00 – 17.15, pentru că chioşcul este în centru şi lumea este obişnuită să vină şi să găsească deschis şi după ora 16.00. Sâmbăta lucrăm până la 12.00, iar duminica putem sta acasă, dacă vrem. Dar eu vin, fiindcă fac vânzare şi duminica. Iar pentru ceea ce vând suplimentar am bonusuri, peste salariu”, explică Iulian Ciocan.

Iulian are trei copii, cu vârste cuprinse între cinci şi 16 ani. Pe telefonul de serviciu, care sună mai mereu, are o fotografie cu soţia sa.

„Nu am primit noi aşa ceva. Poate îmi aduce săptămâna viitoare…” „Da, cartea vine mâine…” sunt frânturi din conversaţiile purtate cu clienţii fideli.

„Cel mai bine se vinde bârfa. Dintre ziarele mai serioase, clienţii preferă Adevărul, dar ziarele locale sunt cele mai căutate. Și revistele de copii merg bine. În schimb, revistele cu specific culinar sunt căutate doar în anumite perioade, mai degrabă sunt preferate cărţile cu reţete. În general, cărţile se vând bine. Oamenii caută oferta, dar acestea vin în număr foarte mic. Pentru Gazeta Sporturilor şi DVD-ul cu părintele Arsenie Boca am avut comandă de 200 de ziare, dar mi-au ajuns doar 30 de bucăţi. Din cauza asta, uneori mai zic că m-am săturat, fiindcă nu am ce să dau oamenilor, dar a doua zi o iau de la capăt, fiindcă asta ştiu să fac şi asta îmi place”, spune Iulian Ciocan. Analiza pieţei continuă cu informaţiile despre nivelul vânzărilor, anul 2013 fiind, în opinia sa, cel mai prost an de când a început criza.

Iulian Ciocan citeşte zilnic titlurile din presa locală şi naţională, pentru a şti ce să le ofere clienţilor care caută un anumit articol. Revine la discuţia despre vreme:

„Am un radiator care dă căldură, dar nu pot să stau în chioşc cu uşa închisă, fiindcă lumea crede că este închis. Uşa trebuie să fie mereu dechisă, iar în sezonul rece este vânzare mai multă, fiindcă stă lumea pe-acasă. Primăvara, vara, sunt lucrări agricole, se pleacă în vacanţe, în excursii”.

Iulian Ciocan consideră că meseria l-a ales pe el, dat fiind faptul că a făcut şcoală în domeniul construcţiilor. De-a lungul timpului, a primit mai multe oferte pentru un loc de muncă, tot în vânzări, dar le-a refuzat pe toate. Fiindcă el vrea să iasă la pensie ca vânzător de ziare, aşa cum îl cunosc toţi romaşcanii.

Efortul lui Iulian Ciocan nu este singular, iar în spatele celui care vinde ziarele este o întreagă echipă, al cărei program de lucru este unul deosebit. Cei care lucrează la firma ce distribuie presa locală şi centrală către chioşcurile din oraş trebuie să se trezească în fiecare noapte la ora 2.00 – 2.30, fiindcă la ora 3.00 încep activitatea din plin: primirea ziarelor, sortarea acestora, distribuirea pe puncte de vânzare şi transportul la fiecare punct în parte. Ziua de lucru a acestor oameni se termină la 8.30 – 9.00, iar programul este aproximativ acelaşi în fiecare zi, mai puţin duminica, când lucrează un singur şofer.