Biserica Garnizoanei Roman adăpostește un muzeu care cuprinde obiecte de cult și veșminte care au fost luate pe front. Noua biserică a militarilor romașcani s-a refăcut pe locul unui fost lăcaș ce datează din 1889.
Armata și Biserica sînt două instituții care se aseamănă. În Armată vorbim de subordonare, în Biserică – de ascultare, ambele instituții promovînd disciplina. Existența unui lăcaș de cult în Garnizoana Roman este datată din anul 1889.
„Aici au slujit preoți militari pînă în anul 1948, cînd comuniștii au desființat clerul militar. După acest an, noul regim instaurat în România nu a mai permis existența unor biserici în interiorul unităților militare. Astfel, totul a fost ras de pe pereți, fiind distrusă orice urmă care să arate că acolo a fost o biserică. Din 1949 pînă în 2002, lăcașul de cult a fost folosit ca magazie, sală de sport, dormitor și moară. Din 2003 și pînă în prezent, prin grija unui grup de oameni cu credință în Dumnezeu, s-a reușit transformarea clădirii într-o nouă și trainică biserică, purtînd hramul Sfinții «Mihail și Gavriil»”, a precizat maior Iulian Gafton, ofițerul cu relații publice al Garnizoanei Roman.
Prin grija PS Ioachim Băcăuanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, și a comandantului din acea vreme al garnizoanei, colonel Mihai Antohe, s-a reînființat funcția de preot militar. Astfel, începînd cu data de 15 ianuarie 2003, funcția de preot militar al garnizoanei Roman a fost ocupată de preot Ionel Bucur.
„Biserica a fost sfințită pe data de 29 octombrie 2006, iar preotul Bucur a primit binecuvîntare pentru construcția unei noi biserici, unde să se regăsească laolaltă, în rugăciune, comuniune și dragoste creștinească, militari activi, în rezervă și retragere, familiile acestora, precum și alți credincioși civili”, a spus maiorul Iulian Gafton.
Biserica a fost construită în aceeași locație, păstrîndu-se aceeași formă cu cea a vechii biserici. Noutatea față de planul originar al structurii de bază a clădirii bisericii constă în faptul că a fost zidită și o clopotniță în latura vestică, biserica fiind prevăzută acum și cu o generoasă sală praznicală.
Biserica-muzeu din Garnizoană
În pridvorul bisericii se află amenajat un colț muzeistic. Aici se păstrează sfintele vase, odoarele, o parte dintre icoanele catapetesmei, strana cîntărețului, sfîntul antimis și veșminte ale preoților militari care, de-a lungul vremii, au slujit în această biserică militară. Cîteva dintre aceste exponate au fost luate pe front. De remarcat este faptul că această biserică a fost atît de dragă episcopului militar Partenie Ciopron încît, atunci cînd acesta a ajuns episcop al Episcopiei Romanului, căuta permanent să vadă starea clădirii, chiar dacă, atunci, căpătase diferite întrebuințări, dar numai cea de biserică nu. Această relație a episcopului Partenie cu biserica militară de la Roman se datora și faptului că acesta îl prețuise în mod deosebit pe ultimul preot militar al Romanului, Gheorghe Adăscăliței.
„În prima sa scrisoare pastorală către preoții militari din subordine, aflați pe tot cuprinsul țării, datată 20 noiembrie 1937, episcopul Armatei, Partenie Ciopron, scria: «Ca fost ostaș, îmi dau seama ce influență are cuvîntul preotului, mai ales în împrejurări grele. Și astăzi, după 20 de ani, am înaintea ochilor figura preotului militar de pe front (preotul Ion Danalachi, confesorul Regimentului 29 Infanterie Dorohoi), la care mă uitam ca la un trimis al lui Dumnezeu, și îmi amintesc cu emoție de cuvintele pe care ni le spunea înainte de începerea luptelor, oțelindu-ne sufletele: «Viața unui om – spunea el – oricît de lungă ar fi, nu reprezintă aproape nimic față cu veșnicia; deci a-ți încheia viața mai tîrziu sau mai devreme, n-are importanță, însă foarte important este felul cum ți-ai încheiat viața și ce moștenire ai lăsat urmașilor tăi. Acel om se poate socoti pe deplin fericit, pe care sfîrșitul vieții l-a găsit făcîndu-și datoria»”, a citat maiorul Iulian Gafton.
[sam_ad id=”89″ codes=”true”]
Comentarii 0
Discuția cititorilor despre acest articol