„Nu poți lăsa rutina să-ți îngroape meseria”

Profesoara Magdalena Anechitei (foto) va fi sărbătorită joi pentru 37 de ani de carieră didactică. Calitatea pe care ea o consideră esențială pentru această meserie este spiritul de sacrificiu.

Pentru unul dintre cei mai iubiți și apreciați dacăli ai orașului, profesoara de limba română Magdalena Anechitei, ziua de joi, 21 iunie, este o zi plină de emoții. Este ziua în care își va lua rămas bun de la elevi, de la colegii de cancelarie și de la ceea ce, 37 de ani, a reprezentat pentru ea un mod de a fi: meseria de dascăl. Magdalena Anechitei va fi sărbătorită în cadrul ultimei întîlniri a consiliului profesoral din „Roman-Vodă”.
„Este o zi emoționantă pentru mine. Sînt onorată că am putut lucra într-o școală de calibrul Colegiului Național «Roman-Vodă» – cu atît mai mult cu cît am fost și elevă a acestei școli -, că am avut colegi minunați și simt că dacă, peste ani, foști elevi își amintesc cu plăcere de mine și de orele mele, dacă am reușit să-mi determin elevii să citească literatură, mi-am făcut așa cum trebuie meseria„, a spus Magdalena Anechitei.

Emoțiile finalului de carieră nu se compară, însă, cu emoțiile debutului. Proaspătă absolventă a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Magdalena Anechitei și-a început cariera de profesoară la Liceul Agricol „Ion Ionescu de la Brad”.
„Emoțiile mele din prima zi au fost accentuate și de faptul că elevii de liceu erau aproape toți mai mari de statură ca mine. Am intrat în clasă cu inima strînsă la gîndul că trebuie să le impun acestora respect. Nu am avut, însă, niciodată probleme de indisciplină cu elevii, indiferent dacă am fost la liceul agricol sau la «Roman-Vodă». Cred că am reușit să mă impun în fața elevilor prin modul în care i-am înțeles, i-am îndrumat și i-am susținut în atingerea idealurilor pe care și le-au propus. Cei mai mulți dintre elevii de la liceul agricol veneau acolo pentru că voiau să fie medici veterinari sau agronomi. Pe unii dintre ei i-am ajutat, însă, să-și descopere potențialul și le-am recomandat să-și urmeze chemarea. Așa se face că, de la liceul agricol, unii au ajuns azi profesori de limba română. Așa s-a întîmplat cu Iulia Blănaru, de exemplu, care a predat limba și literatura română la «Petru Rareș», la Piatra Neamț, și cu mulți alții pe care i-am întîlnit cînd eu, ca metodist, am fost la ei la clasă în inspecție. Cu unii dintre foștii mei elevi de la «Roman-Vodă» sînt, acum, colegă de catedră, așa cum sînt Anda Nacu și Crina Galavan, profesoare foarte bune și dedicate, de care sînt mîndră, și mă bucur că măcar o părticică din realizările lor vine și dinspre mine„, a spus Magdalena Anechitei.

Vocația de a fi profesor

În 37 de ani la catedră, profesoara Magdalena Anechitei a fost martora multor schimbări în sistemul de învățămînt din România. Consideră, însă, că echivalentul în fapte al lui „a fi profesor” a rămas același.
„A fi profesor înseamnă să faci această meserie din vocație, întrucît conștiința omului care lucrează cu tinerii și afecțiunea pe care o are pentru elevii săi reprezintă și o chestiune de responsabilitate umană. Așa cum un instructor pentru piloți este responsabil de modul în care știe să-și pregătească un elev pentru momentul cînd va trebui să zboare singur și, implicit, responsabil pentru viața acestuia, profesorul este conștient că sfaturile lui, modul în care abordează disciplina pe care o predă, contează pentru viitorul tinerilor„, a spus Magdalena Anechitei, care consideră că principala calitate a unui profesor trebuie să fie spiritul de sacrificiu.

„Un profesor trebuie să intre în clasă și să se gîndească întîi la elevii săi, și atunci cînd copilul de acasă are febră, și atunci cînd, poate, un părinte tocmai a trecut în lumea drepților, și atunci cînd, poate, a fost nedreptățit social. La aceasta se adaugă o pregătire profesională fără cusur și dorința de perfecționare, pentru că nu poți lăsa rutina să îngroape tot ceea ce este frumos în meseria ta. Tot timpul trebuie să le oferi copiilor noi aspecte care să-i fascineze și să-i faci pe copii să te asculte cu plăcere. Cred că, dacă aș mai preda încă 37 de ani, aș reuși, cu ajutorul copiilor, să descopăr cîte ceva nou la fiecare dintre autorii studiați și aș trăi, împreună cu ei, emoția redescoperirii acestor noi valențe„, a spus profesoara Magdalena Anechitei.

 

Pasionată de scris

 

Magdalena Anechitei recunoaște că întotdeauna i-a plăcut să scrie. A început cu poezii în liceu, a participat, ca elevă, la Cenaclul „Garabet Ibrăileanu”, a publicat în revista „Școala nouă”, iar mai tîrziu, ca studentă, a scris eseuri și a publicat în „Opinia studențească”. A fost atrasă, apoi, de recenzia de carte și a scris cu plăcere recenzii la aparițiile editoriale ale unor scriitori romașcani și din alte zone ale țării. Ultima sa publicație este un ghid de retorică și oratorie, care speră să fie util celor preocupați de acest aspect. „Am scris această lucrare atunci cînd o prietenă m-a întrebat dacă îi pot recomanda o astfel de lucrare și, pentru că nu am găsit, am scris-o cu speranța de a-i ajuta pe toți cei care au nevoie. Scrisul este o pasiune a mea veche și îmi doresc foarte mult ca o parte din timpul liber pe care îl voi avea să îl dedic scrisului„, a spus tînăra pensionară.

Meditații gratuite

Magdalena Anechitei este unul dintre profesorii care au răspuns invitației preotului Mihăiță Popovici care a deschis, în cadrul Asociației „Iubire și speranță”, un centru de meditații gratuite pentru bacalaureat, deschis copiilor din familii cu venituri mici. „Consider că implicarea în acest proiect a fost un act de bun simț, mi se pare normal să-ți poți ajuta semenii fără să aștepți neapărat o recompensă pentru ce faci. Mi-am spus că dacă ceva din ceea ce le pot transmite eu îi poate ajuta, în timp își vor aminti cu plăcere de mine„, a spus profesoara Magdalena Anechitei.