Noutăţile din Codul Penal (I)

Judecătorul poate renunţa la aplicarea unei pedepse sau poate amâna aplicarea ei. În cazul unor pagube materiale, cel care repară prejudiciul cauzat beneficiază de reducerea pedepsei. Minorii nu vor mai fi condamnaţi la închisoare, lor li se vor aplica măsuri educative. Arestul la domiciliu este o noutate în sistemul judiciar românesc, dar brăţările electronice de supraveghere a arestaţilor nu există în dotarea instituţiilor de aplicare a legii.

Intrarea în vigoare a noilor coduri – Civil, Penal, de Procedură Civilă, respectiv de Procedură Penală – a creat un disconfort în toate instituţiile care aplică legea şi care trebuie, de la 1 februarie, să respecte noile reguli. Schimbările aduse de noile Coduri trebuie, însă, cunoscute de toţi cetăţenii, întrucât necunoaşterea legii nu te absolvă de vină atunci când greşeşti. Principalele modificări ale codurilor care au intrat în vigoare la începutul acestei luni vă vor fi prezentate de Ziarul de Roman. 

Zile-amendă pentru pedepse de minimum 30 de zile

În Codul Penal, schimbarea vine odată cu definirea infracţiunii, care este

„fapta prevăzută de legea penală, comisă cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă celui care a săvârşit-o”. Pedepsele principale pentru persoana fizică sunt detenţia pe viaţă, închisoarea (între 15 zile şi 30 de ani) şi amenda. Noul Cod creează sistemul zilelor-amendă pentru pedepse de minimum 30 de zile şi de maximum 400 de zile, fiecare zi de amendă fiind transformată în bani. O zi-amendă poate costa între zece şi 500 de lei, iar în cazul imposibilităţii plăţii, cel amendat trebuie să presteze muncă în folosul comunităţii. În cazul neexecutării amenzii cu rea-credinţă, se trece mai întâi la executarea silită a condamnatului şi, dacă nici în acest fel nu se poate obţine contravaloarea amenzii, din cauza relei credinţe a condamnatului, care şi-a diminuat ori înstrăinat bunurile care puteau fi executate silit, instanţa va înlocui pedeapsa amenzii cu pedeapsa închisorii, prin transformarea zilelor de amendă stabilite prin hotărârea iniţială de condamnare în zile de închisoare. În cazul unor infracţiuni comise pentru obţinerea unui folos material, judecătorul poate aplica atât pedeapsa închisorii, cât şi pe cea a amenzii.

Amânarea sau renunţarea la pedeapsă

Un alt element de noutate este faptul că judecătorul poate renunţa la aplicarea unei pedepse şi poate da un avertisment, dacă stabilirea, aplicarea sau executarea unei pedepse ar risca să producă mai mult rău decât să ajute la recuperarea inculpatului – pentru infracţiunile sancţionate de lege până în cinci ani de închisoare – sau poate amâna aplicarea unei pedepse, dar condamnatul trebuie să îndeplinească, timp de doi ani, anumite obligaţii – dacă a stabilit o pedeapsă până în doi ani închisoare pentru o infracţiune sancţionată de lege până în şapte ani.

În cazul unor pagube materiale, cel care repară, până la primul termen de judecată şi integral, prejudiciul cauzat, beneficiază obligatoriu de reducerea pedepsei cu o treime. În schimb, persoanele care comit mai multe infracţiuni sunt pedepsite mai aspru. Pentru infracţiunile săvârşite în acelaşi timp, vinovatul va primi pedeapsa cea mai mare, plus un spor de pedeapsă. În cazul recidiviştilor, dacă noua infracţiune este comisă postcondamnatoriu, la noua pedeapsă se aplică restul neexecutat din pedeapsa anterioară, iar dacă noua infracţiune este comisă postexecutoriu, limitele pedepsei pentru noua infracţiune se majorează cu jumătate.

Pe lângă pedepsele principale, Codul Penal prevede şi pedeapsă accesorie şi pedeapsă complementară. Pedeapsa accesorie înseamnă interzicerea unor drepturi, precum dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul străinului de a se afla pe teritoriul României, dreptul de a alege, drepturile părinteşti şi dreptul de a fi tutore sau curator.

Pedeapsa complementară dă posibilitatea interzicerii exercitării următoarelor drepturi: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul străinului de a se afla pe teritoriul României, dreptul de a alege, drepturile părinteşti, dreptul de a fi tutore sau curator, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule, stabilite de instanţă, dreptul de a părăsi teritoriul României, dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, dreptul de a se afla în anumite localităţi stabilite de instanţă, dreptul de a se afla în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice, stabilite de instanţă, dreptul de a comunica cu victima sau cu membrii familiei acesteia, cu persoanele cu care a comis infracţiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanţă ori de a se apropia de acestea.

Pedepse educative pentru minori

Minorii nu vor mai fi condamnaţi la închisoare, lor li se vor aplica măsuri educative. Unele sunt neprivative de libertate (stagiu de formare civică – maxim patru luni, supraveghere – două-şase luni, consemnarea la sfârşit de săptămână, asistarea zilnică de reprezentanţii Serviciului de Probaţiune), altele privative de libertate (pentru minorii sancţionaţi în trecut şi dacă pedeapsa legală este mai mare de şapte ani: internarea într-un centru educativ – maxim trei ani sau internarea într-un centru de detenţie pentru fapte foarte grave). Măsurile ce vor fi luate pentru minorii care au încălcat legea sunt reglementate, dar modalitatea practică prin care acestea vor fi puse la punct reprezintă o necunoscută pentru instituţiile statului, iar adaptarea la noile reguli se va face „din mers”. Se ştie, până acum, că stagiul de formare civică înseamnă urmarea unor cursuri la care ar fi lucrat Ministerul Justiţiei şi Ministerul Educaţiei, dar cine, unde sau când va ţine cursurile sunt întrebări care, deocamdată, nu au răspuns.

Arestul la domiciliu

Arestul la domicilu reprezintă o noutate în sistemul judiciar românesc. Conform noului Cod Penal, arestul la domiciliu se dispune de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, de către judecătorul de cameră preliminară sau de către instanţa de judecată. Măsura arestului la domiciliu se ia ţinându-se seama de gradul de pericol al infracţiunii, de scopul măsurii, de sănătatea, vârsta, situaţia familială şi alte împrejurări privind persoana faţă de care se ia măsura. Măsura nu poate fi dispusă cu privire la inculpatul faţă de care există suspiciunea rezonabilă că a săvârşit o infracţiune asupra unui membru de familie şi cu privire la inculpatul care a fost, anterior, condamnat definitiv pentru infracţiunea de evadare.

Măsura arestului la domiciliu constă în obligaţia impusă inculpatului, pe o perioadă determinată (maxim 30 de zile, cu posibilitatea de prelungire), de a nu părăsi imobilul unde locuieşte, fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza şi de a se supune unor restricţii stabilite de acesta.

Pe durata arestului la domiciliu, inculpatul are obligaţia să se prezinte în faţa organului de urmărire penală şi a judecătorilor, să nu comunice cu persoana vătămată sau membrii de familie ai acesteia, cu alţi participanţi la comiterea infracţiunii, cu martorii ori experţii, precum şi cu alte persoane stabilite de organul judiciar.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată pot dispune ca, pe durata arestului la domiciliu, inculpatul să poarte permanent un sistem electronic de supraveghere. Este vorba despre o brăţară electronică, dar care nu există în dotarea unei instituţii de aplicare a legii, până acum.

La cererea scrisă şi motivată a inculpatului, judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, prin încheiere, îi pot permite acestuia părăsirea imobilului pentru prezentarea la locul de muncă, la cursuri de învăţământ sau de pregătire profesională ori la alte activităţi similare sau pentru procurarea mijloacelor esenţiale de existenţă, precum şi în alte situaţii temeinic justificate, pentru o perioadă determinată de timp, dacă acest lucru este necesar pentru realizarea unor drepturi ori interese legitime ale inculpatului. Dacă inculpatul părăseşte imobilul cu rea-credinţă, arestul la domiciliu se înlocuieşte cu arestul preventiv.

Pentru persoanele juridice, principala pedeapsă a rămas amenda, iar cele complementare sunt dizolvarea, suspendarea activităţii – minim trei luni, maxim trei ani -, închiderea unor puncte de lucru, interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice, plasarea sub supraveghere judiciară şi afişarea sau publicarea hotărârii de condamnare. (Continuare în ediţia următoare a Ziarului de Roman)