Mii de romaşcani au sărbătorit în cimitir Izvorul Tămăduirii

Aceştia au depus ofrande în memoria celor plecaţi în lumea de dincolo.

Sărbătoarea Izvorul Tămăduirii a adunat, vineri, 17 aprilie, în Cimitirul „Eternitatea” din Roman, romaşcani de pretutindeni, care şi-au amânat responsabilităţile zilei pentru a se regăsi în credinţă şi a depune ofrande în memoria celor plecaţi în lumea de dincolo. A fost o zi când familiile s-au reunit, la cimitir, pentru ca sufletele morţilor, libere în această zi, după cum spune tradiţia, să guste din mâncărurile pregătite special pentru ei.

Străzile din zona cimitirului romaşcan au fost înţesate de maşini, credincioşi şi oameni ai legii care au vegheat ca sărbătoarea închinată Maicii Domnului să nu se transforme în câmp de luptă cu ouă, pască şi cozonac, ca în urmă cu câţiva ani. Mărturisirea că „Hristos a înviat!” şi confirmarea acesteia prin cuvintele „Adevărat a înviat!” s-a auzit pe toate aleile cimitirului.

Romaşcanii au sosit în cimitir, în număr mare, chiar de la orele dimineţii. Unii dintre aceştia, veniţi de la sute de kilometri de Roman, nu au mai fost la căpătâiul strămoşilor de anul trecut. Au aşezat lângă mormântul familiei coşul cu ouă roşii, felii de cozonac şi pască, sticla de vin şi pomelnicul şi au aşteptat în linişte ca preoţii să le sfinţească.

Ţiganii cu dare de mână nu s-au limitat doar la atât. Nu au mai încins grătare lângă mormintele neamurilor, ca în urmă cu câţiva ani, dar au organizat mese bogate pentru rudele răposate, cu mâncare de tot felul şi multe sticle de băutură.

„Acesta este obiceiul la noi, să petrecem aşa cum le plăcea şi morţilor să se distreze când erau în viaţă”, a spus un ţigan din neamul Stănescu.

„Aşa făceau păgânii”, corectează un preot sosit în cimitir pentru sfinţitul ofrandelor. La cimitir, a spus acesta, se merge cu tămâie, lumânări, ouă- care înseamnă o nouă viaţă şi cozonac, care reprezintă trupul lui Hristos.

Tradiţia ortodoxă spune că cerul este deschis până la sărbătoarea Înălţării Domnului, iar cine moare în această perioadă ajunge în rai. Morţii cu morţii, dar ce fac viii cu pomana primită? Confirmarea a fost la tot pasul, în cimitir, şi este o „tradiţie” a sărbătorii. După ce preoţii trec pe la morminte, credincioşii încep să împartă bucatele aduse special pentru această zi. Cozonacul, pasca şi ouăle au fost îndesate de nevoiaşii oraşului în sacoşe uriaşe. După ce şi-au făcut plinul, cozonacul şi pasca pentru care gospodinele au trudit o zi întreagă şi au cheltuit bani grei au ajuns să fie abandonate lângă şi pe morminte sau chiar în coşurile de gunoi. Adulţii, ameţiţi de amestecul de vin primit de la binefăcători, au aţipit, la orele amiezii, toropiţi de căldură, lângă sacoşele cu pomană adunate. Numai copiii au rămas la „datorie”, trimişi să adune banii cu care familia va supravieţui o perioadă de timp. O privelişte care se va repeta şi în zilele de sâmbătă şi duminică, când alte sute de credincioşi sunt aşteptate să facă tradiţionala slujbă de Izvorul Tămăduirii la mormintele rudelor.