Mândri că sunt români

Romaşcanii care sunt cetăţeni români nu prin naştere, ci pentru că şi-au dorit ca România să fie ţara lor, sărbătoresc în fiecare an Ziua Naţională.

Sunt români pentru care România este – cel puţin din punct de vedere cronologic şi al documentelor care atestă apartenenţa la un popor sau altul – a doua ţară. Pentru aceştia, a fi român nu este un drept câştigat prin naştere, ci o opţiune. O alegere făcută la vârsta maturităţii, în deplină cunoştinţă de cauză, o alegere făcută cu inima şi cu mintea, deopotrivă. De Ziua Naţională a României, am încercat să aflăm de la câţiva dintre romaşcanii care au ales să fie cetăţeni români, mulţi născuţi la mii de kilometri de ceea ce astăzi ei numesc acasă, ce înseamnă pentru ei România şi ce înseamnă a fi român. 

„Mă bucur că sunt româncă şi mă mândresc cu asta, în fiecare zi”

Nadejda Anghel

Nadejda Anghel – Nadia, cum o alintă cunoscuţii – s-a născut în Republica Moldova. A venit în România în 1997, să facă liceul, la Iaşi, la Liceul de Artă „Octav Băncilă” şi n-a mai plecat. A făcut Facultatea de Arte Plastice şi design la Iaşi, s-a căsătorit cu un român şi este profesoară de desen la Roman, la Școala de Artă „Sergiu Celibidache” şi la Liceul Teoretic „Vasile Alecsandri” din Săbăoani. A trăit deja în România mai mult de jumătate din viaţă şi spune că România a ajutat-o să se simtă împlinită.

„România mi-a oferit o şansă şi un spaţiu să mă desfăşor, eu ca persoană, ca mamă, ca femeie. Mă bucur că sunt româncă şi mă mândresc cu asta, în fiecare zi, cu atât mai mult de Ziua Naţională: pentru mine, 1 Decembrie este echivalent cu tot ceea ce înseamnă România pentru mine”, spune Nadejda Anghel, preşedinta Asociaţiei „Pro Basarabia şi Bucovina”, filiala „Ion Vatamanu”.

În 2009, a devenit cetăţean român, formalitatea administrativă redându-i un drept avut cu generaţii în urmă.

„Eu nu am căpătat cetăţenia română, ci am redobândit-o. Nu este vorba de o metaforă sau de cuvinte mari, este o realitate bazată pe documente concrete. Bunicii mei au fost români, născuţi în România mare. Eu m-am născut moldoveancă, pentru că ruşii ne-au luat acest drept al bunicilor mei, dar istoria nu ne-o poate lua nimeni. Chiar dacă, acum, locuiesc în România şi sunt româncă, gândul meu se îndreaptă mereu şi dincolo de Prut. Acolo îmi sunt părinţii, fraţii, surorile. Nu regret un lucru anume din Moldova, regret doar că nu îi pot ajuta, că nu pot face mai mult pentru ei, regret că nu pot trece uşor dintr-o parte în alta. Speranţa mea este că Moldova va intra în Uniunea Europeană şi că va fi mai bine şi pentru moldoveni”, a spus Nadejda Anghel.

„România a fost o alegere care mi-a dat şansa să fiu eu însumi”

Omul de afaceri romaşcan Ozcan „Jean” Aksoy şi-a dorit foarte mult să devină cetăţean romăn. Atât de mult încât s-a prezentat de patru ori la examenul de cunoştinţe despre România care precede obţinerea cetăţeniei. S-a născut în Turcia, în apropierea graniţei cu Siria, şi a plecat din ţara natală pentru că nu a găsit acolo, într-o ţară musulmană, libertatea de a-şi exprima credinţa, el şi familia sa fiind ortodocşi, vorbitori ai limbii lui Iisus Hristos, limba aramaică. A ajuns în România după ce a stat timp de doi ani în Germania, unde nu s-a acomodat cu atitudinea germanilor faţă de străini.

„Pentru mine, România înseamnă acum totul. Aici am familia, aici trăiesc, aici sunt fericit. Pentru mine, România a fost o alegere care mi-a dat şansa să fiu eu însumi şi sunt mândru că sunt român”, a spus Jean Aksoy.

1 Decembrie 2014 l-a găsit pe acesta în Muntenegru, cu drapelul României în braţe, fiind unul dintre cei mai înfocaţi suporteri ai naţionalei de minifotbal a României, care a învins, duminică seară, naţionala Sloveniei, în finala Campionatului European de Minifotbal, la care au participat 24 de echipe din Europa.

„România mi-a oferit tot ce mi-aş fi putut dori”

Abdalla Abu Alika

De 22 de ani, Abdalla Abu Alika, născut în Regatul Iordaniei, este medic la spitalul romaşcan. În România a trăit deja mai mult de jumătate din viaţă. A intrat în ţară ca student la Facultatea de Medicină din Iaşi, s-a căsătorit cu o româncă şi, din 1997, este cetăţean român, simţindu-se acasă într-o ţară la mii de kilometri de cea în care s-a născut şi total diferită ca mod de viaţă şi cultură.

„Pot să spun că România mi-a oferit tot ce mi-aş fi putut dori. Aici mi-am făcut o familie frumoasă, aici m-am format profesional, aici muncesc”, spune medicul Abdalla Abu Alika.

De 1 Decembrie, medicul va fi de gardă, „servind patria”, aşa cum îi place să spună că a făcut în fiecare zi în care a fost în spital.

„Ziua de 1 Decembrie este, pentru mine, o zi de mare bucurie şi, în acelaşi timp, o zi de mândrie, pentru că sunt român. Îmi doresc ca această zi să aducă linişte şi pace, să fie o zi în care, indiferent de zona din care venim, să ne simţim cu toţii o singură fiinţă, România. Este o zi în care ar trebui să nu ne mai uităm în buletin, în care nu ar mai trebui să existe bucureşteni, moldoveni, regăţeni sau transilvăneni şi să dispară «etichetele» care se aplică, cu subînţeles şi cu ironie, locuitorilor din diverse zone ale ţării, pentru că toţi suntem români. La mulţi tuturor românilor, de Ziua României!”, a spus medicul Abdalla Abu Alika.