La castelul Miclăuşeni se dă timpul înapoi

Pe 6 şi 7 septembrie, la castelul Miclăuşeni, aflat la 20 de kilometri de Roman, va avea loc prima ediţie a evenimentului „Călătorie la 1900”, care îşi propune să reînvie atmosfera de la începutul secolului XX.

Pe 6 şi 7 septembrie, castelul de la Miclăuşeni îşi va deschide porţile pentru toţi cei care vor să redescopere atmosfera de la începutul secolulului XX. „Călătorie la 1900” este primul eveniment care îşi propune o întoarcere în ambianţa specifică familiei Sturdza. Pe parcursul a două zile, se vor desfăşura activităţi interactive prin care castelul va prinde viaţă. Participanţii se vor putea bucura de ateliere de creaţie pentru copii şi adulţi, expoziţie de fotografie veche şi carte originală, tablouri vivante, degustare de vin, târg de antichităţi, cămară cu produse tradiţionale, muzică, plimbări cu ponei şi trăsuri, parada costumelor,  zaharicale, limonadă şi multe alte surprize din partea organizatorilor. Doritorii pot îmbrăca vestimentaţie belle epoque de la punctul de închiriere amplasat în curte. De asemenea, iile pot constitui o opţiune.

Evenimentul „Călătorie la 1900” este prilejuit de „Zilele Europene ale  Patrimoniului”, care se desfăşoară în luna septembrie a fiecărui an. Castelul Miclăuşeni este unul dintre cele mai romantice castele din România şi, în prezent, este în proces de restaurare. De-a lungul timpului, clădirea a suferit din cauza agresiunilor armatei sovietice şi ale autorităţilor comuniste. Mesajul pe care organizatorii îl transmit prin animarea încăperilor care datează de la 1880 este: „Împreună sprijinim restaurarea castelului”. Intrarea la eveniment este liberă.

De la castelul Sturdza la Liceul Sturdza-Cantacuzino

Între anii 1880 şi 1904, George Sturdza a construit pe amplasamentul vechiului conac un frumos palat în stil neogotic târziu, fiind o copie a castelelor feudale apusene şi amintind de de Palatul Domnesc din Ruginoasa. Planurile construcţiei au fost realizate de arhitecţii Iulius Reinecke şi I. Grigsberg. Pe pereţii construcţiei se află următoarea inscripţie: „Casa ridicată aici de strămoşul Ioan 1752, sub Matei Ghica Principe, adăugându-se de către Dimitrie biserica şi grajduri, sub Ioan Sandu Sturza Principe, mărită şi înconjurată cu grădini de Alexandru şi Ecaterina părinţi, sub Mihail Grigore Sturza Principe”. Castelul adăpostea o colecţie valoroasă de cărţi şi documente, de costume medievale, de arme, bijuterii, tablouri, busturi din marmură de Carrara, argintărie, dar şi piese arheologice, numismatice şi epigrafice de mare valoare. Numai colecţia de cărţi număra 60.000 de exemplare, multe din ele fiind ediţii princeps sau rarisime. Singurul copil al lui George Sturdza şi al Mariei Ghica a fost o fiică, Ecaterina. Ea s-a căsătorit în anul 1897 cu Șerban Cantacuzino, dar nu a avut copii. Soţul ei a murit în 1918, Ecaterina Cantacuzino rămânând văduvă de tânără. În timpul primului război mondial, castelul a adăpostit un spital militar, iar Maria Ghica şi Ecaterina Cantacuzino au ajutat răniţii ca infirmiere. Marele compozitor George Enescu a vizitat castelul, concertând printre paturile cu răniţi. În anul 1944, din cauza apropierii frontului, palatul a fost părăsit de Ecaterina Cantacuzino, care a luat cu ea odoarele bisericii construite de marele logofăt Dimitrie Sturza la 1823. Ea a refuzat, iniţial, să evacueze biblioteca de mare valoare pe care o adăpostea castelul, predând, ulterior, Episcopiei Romanului două inventare ale bibliotecii. În iarna anului 1944, au staţionat în castel prizonieri nemţi. Castelul a fost devastat de soldaţii ruşi, care au folosit multe cărţi valoroase pe post de combustibil în sobe, vânzând alte volume unor magazine din Târgu Frumos, unde erau folosite pentru împachetarea mărfurilor. Pe lângă cărţi, au dispărut din castel piese de mobilier şi cea mai mare din colecţiile familiei Sturdza. Volumele salvate de Ecaterina Cantacuzino şi pe care le predase Episcopiei Romanului au fost, ulterior, donate acesteia.

De numele prinţeselor Sturdza-Cantacuzino se leagă şi liceul din Roman care le-a purtat numele, prin donaţia ce a făcut posibilă funcţionarea fostului Liceu de fete din Roman, actualul corp B al Colegiului Naţional „Roman-Vodă”.