La 81 de ani plămădeşte pâinea vieţii

Maica Polinaria face prescuri de 20 de ani pentru bisericile din Roman.

Prescura este pâinea de dimensiuni reduse, de formă rotundă, făcută din aluat dospit, pe care o vedem în fiecare duminică la Sfânta Liturghie, şi simbolizează pântecele Maicii Domnului din care s-a întrupat Iisus Hristos. Deşi face parte dintr-o „lege” nescrisă, prescura este făcută, de regulă, de femeile credincioase şi care îşi duc viaţa în curăţie.

Maica Polinaria trăieşte în Roman din anul 1976. Originară din judeţul Bacău, Maria Cârjeu, pe numele ei adevărat, provine dintr-o familie cu patru copii. Era cea mai mare dintre fraţi, sprijinul familiei, dar a simţit că are o chemare pentru viaţa din mănăstire şi a decis să-şi petreacă viaţa în haine cernite. Ultima mănăstire în care a activat a fost cea de la Suceviţa, din 1951 până în 1960.

„Când s-au închis mănăstirile, am fost nevoită să mă întorc acasă. Am stat 16 ani acasă, la Oneşti, până în anul 1976, când am venit la Roman”, povesteşte maica Polinaria.

Preotul Vasile Năstasă, de la Biserica „Precista Mare”, i-a făcut, atunci, o propunere.

„Biserica «Precista Mare» era singurul lăcaş de cult din oraş care avea angajat un îngrijitor. Femeia care ocupa acest post ieşise la pensie şi părintele Năstasă mi-a oferit această şansă. M-am bucurat că eram la Roman, deoarece câteva dintre maicile din Mănăstirea Suceviţa veniseră la Episcopia Roman”, a spus femeia.

După 25 de ani de activitate desfăşurată la Biserica „Precista Mare” din Roman, Maria Cârjeu a ieşit la pensie. A vrut să rămână în continuare alături de biserică şi a început să reia o muncă pe care o făcea în mănăstire. „La mănăstire am învăţat cum se fac prescurile. Am reluat această activitate, împreună cu maica Antonia, de la Episcopie. Acum fac prescuri pentru bisericile «Precista Mare», «Sfântul Gheorghe» şi «Ștefan cel Mare». Pentru Sfânta Liturghie se folosesc cinci «boabe»: pentru Iisus Hristos, Maica Domnului, pentru vii, morţi, precum şi pentru cele nouă cete îngereşti ce întruchipează cele cinci pâini cu care Mântuitorul a săturat mulţimea în pustie. Restul este pentru anafură”, spune maica Polinaria.

Numărul prescurilor variază în funcţie de cerinţe.

„Nu este o zi anume sau un moment al zilei când se plămădesc prescurile. Fac un aluat din făină, apă şi drojdie, pe care îl pun la dospit. Ca să nu prindă coajă, ud prosopul cu apă. Când aluatul a crescut, le dau formă cu mâna şi le ştanţez cu un pistornic, care are inscripţionat numele lui Iisus Mântuitorul – IIS.HR.NI.KA. Apoi ung tava cu ceară curată, pun prescurile în tavă şi le pun la cuptor”, explică bătrâna.

În biserică, preoţii fac slujba Proscomidiei, care constă în alegerea, pregătirea şi punerea înainte a darurilor de pâine şi vin aduse de credincioşi la altar. Acestea sunt binecuvântate şi devin cinstite daruri, gata pentru a fi sfinţite şi prefăcute în trupul şi Sângele Domnului în cadrul Sfintei Liturghii.

Maica Polinaria locuieşte într-un imobil al Arhiepiscopiei, situat lângă Catedrala Arhiepiscopală. În ajunul sărbătorilor, preoţii Bisericii „Sfântul Gheorghe” din Roman sunt aşteptaţi cu mare bucurie de maica Polinaria: „Când vin preoţii cu ajunul, le pregătesc câteva bobiţe de prescură caldă şi un picuşor de vin”, spune femeia.

Femeia ţine toate posturile, dar nu se poate priva de o plăcere: „La cafea nu renunţ, orice s-ar întâmpla”.