Jocul de-a șoarecele și pisica: viceprimarul îi „transmite” primarului că trebuie să facă un plan de curățenie în oraș

HomePolitica

Jocul de-a șoarecele și pisica: viceprimarul îi „transmite” primarului că trebuie să facă un plan de curățenie în oraș

Nu mai este niciun secret pentru nimeni că între actualul viceprimar Radu Samson și primarul Leonard Achiriloaei nu (mai) există nicio colaborare pentru a face echipă spre binele romașcanilor. De fapt, în ultimele luni, viceprimarul Radu Samson „s-a plâns” în mod public că nu este chemat la ședințele de interes pentru Roman sau că nu este consultat în nicio problemă.

În ultima sa postare, de marți seară, în timp ce romașcanii erau anunțați că vor rămâne pentru o zi fără apă, viceprimarul Radu Samson a ieșit cu o postare în social media prin care îi „transmitea” superiorului din Primărie că trebuie să facă o ședință și să pun la cale un plan pentru a face curat în oraș.

Surprinzător sau nu pentru cei care sunt atenți la ceea ce se întâmplă în oraș este faptul că, din ce în ce mai des, viceprimarul Radu Samson îl face de râs pe actualul primar de fiecare dată când prinde ocazia, iar din partea opusă nu primește niciun feedback, doar o ignorare. Mai surprinzător este că USR nu mai este de multe luni la guvernare, iar liderii PNL – secretarul de stat George Lazăr, președinte PNL Neamț, și deputatul Laurențiu Leoreanu, președinte PNL Roman – nu fac niciun gest. Nici măcar pentru a-l pondera pe viceprimar, nici pentru a-l înlocui. Cu alte cuvinte, măcar pentru acest moment, liderii PNL, în frunte cu primarul Achiriloaei, sunt mulțumiți că viceprimarul „îi face cu ou și oțet”, obținând, practic, capital de imagine pe lipsa de interes a celorlalți, lipsă de interes atât politică, cât și administrativă.

Ceea ce nu spune viceprimarul în postarea de mai sus este faptul că străzile sunt spălate, e drept, dimineața devreme. Străzile sunt, de ani de zile, măturate. În gradenele și parcurile din oraș sunt plantate flori perene. Ceea ce este drept este că ar trebui că toți cetățenii să fie impulsionați să ajute, dar asta ține, de fapt, de fiecare asociație ori proprietar de teren sau casă. Nu poți obliga un oraș să se implice, cum nici administrația nu poate să se ocupe de curățenia din zonele rezidențiale. Dar putem cădea de acord că ceva-ceva se poate face.

Întrebarea este de ce viceprimarul Radu Samson este atât de preocupat de subiectul curățeniei și de ce, în ultima vreme, tot mai agresiv, îl atacă pe primar de parcă, așa cum am mai spus anterior, există două primării – una a viceprimarului și una a primarului – și fiecare face ce poate.

Un lucru este clar: viceprimarul nu are atribuții decât pe trei paliere – Direcția de Asistență Socială (unde a propus un proiect de ajutorare pe bani a persoanelor vârstnice și a instalat o toaletă publică în regim de chirie și care s-a defectat), Direcția de Urbanism (unde toate licitațiile din ultimul an au fost anulate și încă se așteaptă refacerea documentelor în conformitate cu legea) și Direcția de Taxe și Impozite Locale, unde lăsăm la latitudinea fiecăruia să constate dacă birurile au crescut sau nu și dacă ele se regăsesc în creșterea confortului fiecărui cetățean.

Întrebarea cea mai grea este: de ce, la mai bine de un an de la instalare, primarul Leonard Achiriloaei nu poate să-și treacă un împrumut deja votat în trecut, dar pe care nu se cade de acord acum asupra listei de investiții. În fapt, nu lista de investiții este problema, pentru că ea a fost modificată așa cum s-a cerut în mod public. Așadar, în ciuda impasibilității manifestate de către primar și a agresivității manifestată de viceprimar, jocul „de-a șoarecele și pisica” se duce, de fapt, pe faptul că primarul Leonard Achiriloaei nu vrea sau nu poate negocia ceea ce cere viceprimarul Radu Samson pentru a trece proiectul. Nici PSD nu pare a fi aliat. În lipsa unui negociator viabil, USR mai lucrează la imaginea știrbită de propriile decizii din trecut, când propunerile – bune sau neinspirate – treceau cu sprijinul PNL. Acum, nici nu se mai colaborează, nici nu se mai negociază. Și, până la urmă, cui îi pasă?