Joaca de-a şcoala la pregătitoare

La clasa pregătitoare, copiii învaţă prin joacă multe dintre noţiunile care, în anii trecuţi, se făceau la clasa I.

Când am intrat în sala de clasă, toţi ochii erau aţintiţi la Doamna. Aveau ora de comunicare în limba română şi urmau să repete literele pe care le-au învăţat până acum: A, M, N şi U. Pe băncuţele mici au o mulţime de creioane colorate şi manualul deschis la pagina cu literele mari şi colorate. „De ce avem şi litere mari şi litere mici?”, întreabă învăţătoarea Veronica Dumitreasa. „Pentru că literele mari le folosim când scriem nume”, răspunde repede un băieţel. „Sau când începem o propoziţie”, completează o colegă. „Ia să vedem ce nume ştiţi voi cu litera A”, vine, aproape firesc, întrebarea. „Ana”. „Și Suzi e nume. Aşa îl cheamă pe căţelul meu”.

„Foarte bine, deci nu numai oamenii pot avea nume. Cine mai poate purta un nume?” „Munţii”, „Oraşele şi ţările”, vin răspunsurile, repede, din toate părţile.

Și, de la litera mare, discuţia ajunge foarte repede la oraşele şi ţările pe care le cunosc, la anotimpuri şi la lunile anului. Și aşa aflăm că şcoala lor se numeşte „Alexandru Ioan Cuza”, şi că acesta, în drumurile sale de la Iaşi la Bucureşti, poposea la Roman, „la muzeu”. Lucrurile sunt lămurite, însă, de doamna învăţătoare, care, în câteva propoziţii, le explică cum era pe timpul lui Cuza actualul Muzeu de Istorie, aflat gard în gard cu şcoala. Și, după ce se lămureşte statutul clădirii şi legătura sa cu domnitorul, iar copiii dovedesc că ştiu care sunt şi la ce sunt bune literele, şi cele mari, şi cele mici, se trece la următoarea temă din lecţie: să identifice şi să coloreze literele învăţate pe un text tipărit.

Învăţătoarea Veronica Dumitreasa, de la Școala „Alexandru Ioan Cuza”, are 38 de ani vechime la catedră, însă este la prima clasă pregătitoare. „Recunosc că am privit cu rezervă această modificare a structurii învăţământului primar şi că am preluat clasa pregătitoare cu mari emoţii. După ce am urmat cursul pregătitor pentru această clasă şi am început activităţile, am constatat că o astfel de organizare este mult mai eficientă. Practic, competenţele specifice din vechea programă a clasei I sunt structurate în doi ani, clasa pregătitoare şi clasa I, ceea ce îi avantajează foarte mult pe elevi, dar şi pe învăţător. Pregătitoarea este o tranziţie de la grădiniţă la şcoală, e un mix între cele două. Se acordă o mare importanţă jocului în grup, socializării. De asemenea, la şcoală, jocurile sunt mai bine organizate decât la grădiniţă, regulile sunt respectate riguros şi copiii se familiarizează cu disciplina şcolară”, spune învăţătoarea Veronica Dumitreasa.

„La şcoală umplem sertărelele din creier”

„Noi avem la creier nişte sertărele. Când venim la şcoală şi învăţăm tot felul de lucruri, sertărelele se umplu cu cunoştinţe. Și, cu cât umplem mai multe sertărele, înseamnă că ştim mai mult şi e mai bine”, îmi explică Bianca, în varianta clasei pregătitoare A, care este motivaţia lor de a veni la şcoală.

La pregătitoare, „sertărelele” se umplu de cunoştinţe de matematică, de comunicare în limba română, dar şi de cunoştinţe la discipline, cum ar fi Dezvoltarea personală, Muzică şi mişcare sau Arte vizuale şi abilităţi practice. „Programele sunt astfel concepute încât există posibilitatea de a trece foarte uşor prin mai multe domenii, care se înrudesc. De exemplu, facem «Matematică şi explorarea mediului», unde, pe lângă matematică, învăţăm şi nişte noţiuni introductive, adaptate vârstei, despre corpul omenesc, ştiinţele pământului, plante şi animale. Învăţăm numerele până la 31, figuri geometrice, adunarea şi scăderea cu 1 – 5 unităţi”, spune învăţătoarea Veronica Dumitreasa.

Dar, cel mai mult, copiilor le place să se joace.

„Generaţia este mult diferită de generaţiile de acum 20 de ani, să spunem. Sunt foarte activi, foarte vorbăreţi şi foarte dornici de a cunoaşte. Tocmai de aceea avem şi foarte multe jocuri, multă mişcare. Tot timpul întreabă «Și, acum, ce facem?» şi trebuie să fii pregătit să lucrezi ceva. Orele sunt mai scurte, de 35 de minute, şi sunt completate de jocuri şi activităţi recreative”, a spus învăţătoarea Veronica Dumitreasa.