Ioana Grigoraş face cercetare la Stockholm, alături de câştigători ai premiului Nobel

Romanvodista Ioana-Florentina Grigoraş este studentă în anul IV la Facultatea de Medicină din Bucureşti. În anul II de facultate, a fost acceptată să lucreze la Centrul de Excelenţă în Neuroştiinţe.  Ioana lucrează într-un laborator de culturi celulare unde face culturi primare de neuroni. Pentru Institutul Karolinska, din Suedia, a fost acceptată din 350 de aplicanţi. Tânăra a făcut stagii în spitale şi va pleca în Germania cu o bursă Erasmus. 

Ioana-Florentina Grigoraş este studentă în anul IV la Facultatea de Medicină din Bucureşti. Tânăra a fost eleva Colegiului Naţional „Roman-Vodă”, la profilul real, specializarea matematică-informatică, pe care l-a absolvit în 2011, ca şefă de promoţie. Ioana a ţinut ştacheta sus şi la Facultatea de Medicină, unde este implicată în activitatea de cercetare. În această perioadă, tânăra se află în Stockholm, în Suedia, unde a câştigat o bursă de cercetare. Despre activitatea din anii studenţiei ne povesteşte chiar Ioana.

Primii paşi în alegerea profesiei

„M-am hotărât să pornesc pe acest drum încă din clasa a IX-a. În liceu, am fost olimpică la fizică şi chimie, sub îndrumarea domnilor profesori Gheorghe Irimia şi Aurica Enescu, care m-au ajutat foarte mult în formarea mea în timpul liceului. Fizica şi chimia mi-au plăcut foarte mult şi m-am gândit că medicina ar fi cea mai bună utilizare a cunoştinţelor pe care le acumulasem. În plus, am fost mereu o fire curioasă şi voiam să ştiu mai multe despre cum funcţionează organismul uman, nu numai la nivel macroscopic, dar şi microscopic. În acelaşi timp, consider că, dintre toate celelalte lucruri pe care aş fi putut să le studiez, medicina oferă, pe termen lung, cele mai multe satisfacţii profesionale şi personale. Dacă nu ar fi fost medicina, probabil ar fi fost informatica, pentru ca am avut un diriginte minunat, pe domnul profesor Moldovanu, care ne-a insuflat tuturor dragostea pentru programare. Am rămas la decizia mea iniţială – medicina. Am fost sigură că am făcut alegerea potrivită chiar din anul I. După patru ani, am aceeaşi impresie. Am ales să urmez Facultatea de Medicină din Bucureşti pentru că oraşul oferă mai multe posibilităţi pe termen lung. Ştiam că în Bucureşti sunt cele mai bune spitale din ţară şi voiam să învăţ de la cei mai buni. Atunci când îmi pun ceva în minte, nu mă mai răzgândesc. Nu poţi să faci performanţă într-un domeniu în care nu vrei să lucrezi din proprie iniţiativă. Nimic frumos şi durabil nu se face fără pasiune. Familia m-a susţinut mereu în toate alegerile mele şi mi-au fost alături. Aş vrea să ştie că le mulţumesc pentru tot sprijinul acordat, că suportul lor este apreciat de mine şi că toată munca grea pe care am depus-o în ultimii ani este pentru mine şi pentru dezvoltarea mea, dar şi pentru ei, deoarece vreau să fie mândri de mine şi de ceea ce am ajuns să realizez. Bunicul meu spune că niciun efort nu este în zadar dacă participă la «şlefuirea» mea”, a spus Ioana.

Stagii de pregătire în anii studenţiei

Tânăra vorbeşte de oportunităţile de pregătire pe care le are în ţară. „În principiu, Facultatea de Medicină se ocupă de cursuri şi de lucrări practice. Unii profesori susţin cursuri suplimentare sau cercuri de specialitate, cum ar fi cele de microbiologie sau embriologie. În plus, în cadrul facultăţii se oferă, în fiecare an, un număr fix de burse Erasmus, cu ajutorul cărora studenţii pot pleca să studieze într-o altă ţară, un semestru sau un an, aceleaşi materii pe care le-ar studia la facultatea lor din ţară, notele fiind echivalate potrivit unui barem. Eu am primit o astfel de bursă în urma unui concurs şi voi pleca în Germania, în Marburg, începând cu 1 octombrie 2015. Prin intermediul unor organizaţii, precum SOMS – Societatea Studenţilor la Medicină implicaţi în activitatea ştiinţifică, SSCR – Societatea Studenţească de Chirurgie din România – sau SSMB – Societatea Studenţilor la Medicină din Bucureşti – se oferă tot felul de activităţi suplimentare de pregătire pentru studenţi. În cadrul facultăţii există cercuri de cercetare, unele dintre acestea primind studenţi. Eu am fost norocoasă, deoarece, în anul II, am fost acceptată, în urma unui interviu, să lucrez la Centrul de Excelenţă în Neuroştiinţe şi, de atunci, lucrez într-un laborator de culturi celulare, unde fac culturi primare de neuroni. Este o ocazie minunată să lucrezi într-un laborator şi să fii implicat în proiectul tău de cercetare, să ştii că studiezi ceva ce nu a fost descoperit până acum. Această experienţă te face să vezi orice problemă ca pe o provocare la care trebuie să găseşti soluţii inovative, să îţi pui mereu întrebări despre mecanismele ce stau în spatele unui fenomen”, afirmă tânăra.

La începutul facultăţii, ea nu se gândea că va lucra în cercetare, dar, după aceşti doi ani, nu îşi imaginează cariera fără o parte dedicată cercetării. „În cadrul SSCR, am participat la mai multe workshopuri cu tematică chirurgicală, iar în luna iunie am devenit trainer pentru basic surgical skills (tehnici chirurgicale de bază). Acesta este un workshop făcut de studenţi pentru studenţi, la care învăţăm tehnici de asepsie şi antisepsie, instrumentar chirurgical, noduri, suturi şi alte noţiuni de bază ale domeniului. Tot în cadrul acestei societăţi, am prezentat un caz, în cadrul unei sesiuni de comunicări ştiinţifice, pe tema Obstetrică -Ginecologie, unde am câştigat premiul pentru cea mai bună  prezentare. Anul trecut, am participat la un curs de pregătire pentru a deveni voluntar SMURD, iar după ce mă voi întoarce din Suedia voi participa la un curs de Obstetrică-Ginecologie. În ultimii doi ani, mi-am făcut practica de vară pe secţia de Obstetrică-Ginecologie a Spitalului Municipal de Urgenţă Roman, sub îndrumarea doamnei doctor Irina Iftime, şi mi-a plăcut foarte mult. Am învăţat foarte multe şi am văzut foarte multe cazuri, care m-au ajutat, apoi, la facultate. Fără practica pe care am făcut-o la Roman şi fără îndrumarea doamnei doctor – pe care o admir în mod deosebit -, experienţa mea profesională ar fi avut mult de suferit”, a explicat Ioana.

La Stockholm lucrează alături de câştigători ai premiului Nobel pentru medicină sau în chimie

Ioana Grigoraş se află în Suedia, unde urmează un program intitulat „Amgen scholars programme”, o bursă privată finanţată de Fundaţia Amgen.

„Fundaţia susţine trei programe, unul pentru SUA, unde participă universităţi ca Harvard, Columbia, Institutul de Tehnologie din Massachusetts, unul pentru Japonia şi unul pentru Europa, cel la care particip acum. În cadrul programului din Europa participă cinci dintre cele mai bune institute de cercetare, şi anume Cambridge, Institutul Karolinska, Ludwig-Maximilians-Universitat Munchen, ETH Zurich şi Institutul Pasteur, fiecare institut primind câte 20 de participanţi. Selecţia participanţilor s-a facut pe baza unei aplicaţii care conţinea scrisoarea de motivaţie personală, două scrisori de recomandare, CV, foaia matricolă şi un certificat de limba engleză, deoarece programul se desfăşoară în engleză. Experienţa anterioară într-un laborator de cercetare a fost văzută ca pe un atu, dar nu era obligatorie. Competiţia a fost destul de strânsă, de exemplu la Karolinska Institutet, unde lucrez acum, au fost acceptaţi 20 de aplicanţi din 350. Programul se desfăşoară pe durata a opt săptămâni, în care lucrăm full-time într-un laborator de cercetare sub îndrumarea unui coordonator, iar la sfârşitul celor opt săptămâni trebuie să avem o prezentare orală prin care să descriem rezultatele muncii noastre aici. În plus, între 6 şi 9 septembrie, toţi cei 100 de participanţi din cele cinci centre vor participa la un simpozion care se desfăşoară la Cambridge, unde ne vom prezenta rezultatele în faţa profesorilor de la cele cinci institute participante şi a reprezentanţilor fundaţiei care sponsorizează acest program. Cred că acesta este unul dintre cele mai prestigioase programe de cercetare în timpul verii pentru studenţi, deoarece universităţile sunt alese astfel încât să ne arate ceea ce înseamnă activitatea unui om de ştiinţă şi o carieră în acest domeniu. În plus, programul este foarte bine finanţat, în sensul că ni s-au asigurat drumul, cazarea şi bani de buzunar pentru şederea la Stockholm şi ni se vor asigura şi drumul şi cazarea pentru simpozionul de la Cambridge”, spune Ioana.

Pe lângă partea de experienţă profesională, programul este foarte interesant ca experienţă personală, pentru că sunt 20 de participanţi din diverse ţări, dintre care doi din România, iar acest lucru oferă o perspectivă mult mai largă asupra diverselor oportunităţi din diferite ţări. „Totodată, întâlnim specialişti cu o vastă experienţă în acest domeniu, care lucrează de zece sau mai mulţi ani, iar sfaturile lor şi modul în care văd ei această lume sunt foarte interesante. Nu e puţin lucru ca un student să poată să lucreze în aceeaşi clădire cu cineva care a câştigat premiul Nobel în medicină sau în chimie şi să primească îndrumare de la oameni foarte bine pregătiţi în domeniul lor. Sunt de cinci săptămâni în Stockholm şi programul mi-a depăşit aşteptările. Lucrez într-un laborator foarte bine echipat, cu proiecte bine puse la punct. În acest moment, lucrez la două proiecte, cel pe care îl voi prezenta la Cambridge fiind despre efectul anti-AVC al unor anumite peptide la şoareci. Am învăţat deja foarte multe tehnici, precum modele in vivo de inducere a AVC, imunohistochimie, imunofluorescenţa şi măsurarea volumului unui accident vascular cerebral, precum şi metode de analizare a datelor obţinute. Este o experienţă minunată în sine, de la care am învăţat foarte multe şi știu că mă va ajuta în viitoarea mea carieră. Chiar dacă sunt prinsă cu aceste activităţi, am avut timp să vizitez oraşul. Este foarte frumos şi am impresia că, oriunde m-aş uita, peisajul sau arhitectura merită o fotografie”, a spus Ioana.

Voluntariatul, o experienţă necesară viitorilor medici

Activitatea de voluntariat este foarte importantă pentru un viitor medic. „Cred că orice activitate pe care un student o face în plus este mai mult decât binevenită. În an cu mine sunt 1.000 de studenţi. Din  cei 1.000, primii 100 au note foarte bune, ceea ce nu e puţin lucru, pentru că examenele sunt destul de grele. Din punctul meu de vedere, voluntariatul şi activităţile cu care ţi-ai ocupat timpul liber în studenţie vor face diferenţa. În plus, la această vârstă, voluntariatul te ajută şi să te descoperi pe tine însuţi, să afli ce îţi place sau nu, ce ţi se potriveşte pentru o viitoare carieră, să îţi descoperi limitele, calităţile şi punctele slabe, ca să ştii ce trebuie să îmbunătăţeşti pentru a deveni o persoană mai bună. Lucrez într-un domeniu în care învăţatul nu se termină niciodată, mereu apare o enzimă nouă, o genă nouă, un mecanism nou, aşa că încerc să profit de fiecare oportunitate, să cresc pe scara dezvoltării mele profesionale. Lucrez într-un laborator de cercetare de doi ani şi jumătate şi coordonez acolo o echipă formată din patru persoane. Particip la acest program de cercetare oferit de Institutul Karolinska, sunt voluntar SMURD, voi avea în curând şi o bursă Erasmus în Germania, am făcut gărzi
în spitale la diferite specializări. Am observat din experienţa proprie că, atunci când munceşti mult, efortul tău va fi remarcat şi răsplătit mai devreme sau mai târziu, iar aprecierea te va motiva să munceşti şi mai mult şi să îţi depăşeşti limitele”, a spus studenta.

Secretul performanţei stă în muncă

La performanţă se ajunge, spune Ioana, într-un singur mod: prin multă muncă şi pasiune. „Ajungi la performanţă atunci când reuşeşti să găseşti satisfacţie în ceea ce înveţi şi lucrezi, atunci când ştii că ai găsit echilibrul potrivit pentru tine. Nu am o «porţie» de învăţat pe zi. Sunt zile în care plec dimineaţa la 8 la facultate, apoi merg la laborator şi mă întorc la 10-11 seara, când tot ce mai pot să fac este să mă culc. În zilele dinaintea unui examen în care pot, învăţ şi zece ore pe zi. În ultimul timp, am încercat să învăţ lucrând la laborator sau mergând la spital, văzând pacienţi şi cazuri. E greu, pentru că oamenii nu sunt pagini din carte şi, destul de rar, cazul este aşa cum îl citeşti. Orice experienţă, oricât de mică, îşi spune cuvântul. Din acest punct de vedere, cred că voluntariatul la SMURD mi-a prins foarte bine, pentru că niciodată nu ştii cu ce problemă va veni următorul pacient şi trebuie să fii mereu pregătit. Este o adevărată provocare. Cu motivaţia potrivită şi cu sprijinul interior şi exterior, orice este posibil”, a spus Ioana.

„Să nu uităm că ceea ce contează cu adevărat sunt oamenii”

„Nu m-am hotărât încă ce specializare voi urma, pentru că există foarte multe opţiuni şi foarte multe variabile, până voi ajunge la momentul în care voi face această alegere. După ce termin facultatea, vreau să urmez un program de doctorat în paralel cu o parte clinică, dacă va fi posibil. Depinde foarte mult unde aş putea să fac partea clinică şi cercetarea în acelaşi timp şi, în funcţie de oportunităţi, voi alege când va veni momentul potrivit”, a explicat Ioana.
Timp liber nu prea are, dar, „pentru oamenii importanţi” din viața ei, Ioana îşi face. „Dincolo de carieră şi de ceea ce îţi doreşti să faci, cred că e important să ne menţinem latura umană şi să nu uităm că ceea ce contează cu adevărat sunt oamenii cu care ne înconjurăm şi relaţiile pe care le menţinem cu ei. Am un grup foarte strâns de prieteni şi ştim că ne putem baza unii pe alţii, ne facem timp oricât de ocupaţi am fi”, a mai spus tânăra.