Interesele care ţin în viaţă asociaţiile de proprietari

Cetăţeanul reprezintă veriga cea mai slabă în relaţia furnizor de apă – asociaţie de proprietari – autoritate locală. Legislaţia nu mai este de actualitate, dar operatorii de apă o respectă cu sfinţenie, tocmai pentru că există loc de interpretări. Parlamentarii plătiţi de cetăţeni promit că se ocupă de problemă, dar nu au făcut front comun în acest caz.

Lipsa de eficienţă a gestionării unor asociaţii de proprietari, costul serviciilor şi fapte săvârşite cu intenţie au redus drastic încrederea cetăţenilor în conducerea asociaţiei de proprietari. Ultimul exemplu este cel al Asociaţiei 12B din Roman, acolo unde proprietarii şi-au făcut timp să se implice pentru a schimba ceva abia după ce au rămas mai multe zile fără apă. Cazul poate fi considerat etalon nu doar pentru municipiul Roman, ci şi pentru alte asociaţii de proprietari din ţară. Proprietarii de la 12B aveau nemulţumiri mai vechi cu privire la preşedintele şi administratorul asociaţiei, dar au tolerat situaţia din varii pretexte: lipsa de timp, teama de a nu fi arătaţi cu degetul pentru că spun lucrurilor pe nume, „moştenirea” acelui fatalist „merge şi-aşa”, necunoaşterea drepturilor şi a obligaţiilor ce revin unui proprietar care face parte dintr-o asociaţie, lipsa unei educaţii care să obişnuiască cetăţeanul a respecta regulile (legislaţia). Fiecare proprietar invocă, într-o discuţie liberă, cel puţin unul dintre motivele enumerate mai sus drept scuză, înainte sau după ce dă, instinctiv, din umeri. Când sunt întrebaţi ce vor, oamenii cer, la unison, contorizarea individuală a apei şi desfiinţarea asociaţiilor de proprietari. Unii au reuşit, după numeroase demersuri, să facă jumătate de pas: au obţinut contorizarea individuală.

Este o victorie măruntă, dar importantă, în condiţiile în care operatorii regionali de apă şi canal se agaţă de prevederile Legii 241/2006 pentru a refuza un contract/convenţie direct/ă cu utilizatorul final în favoarea asociaţiilor de proprietari.

Ce zic operatorii, ce scrie în lege

În general, furnizorii de apă şi canal – indiferent de nume şi regiune -, consideră repartitoarele inexistente şi fac referinţă la contorul de branşament, care înregistrează consumul pentru una sau mai multe scări de bloc.

„Obiectul contractului dintre noi şi asociaţia de proprietari este contorul de branşament. Până acolo intervenim noi, fiindcă administrăm reţelele de apă şi canalizare ale unităţii administrativ-teritoriale respective, adică reţelele publice. De la contorul de branşament mai departe nu mai putem interveni, fiindcă reţeaua are alt proprietar: grupul de locatari, fiecare proprietar de apartament având o cotă parte indiviză din reţeaua blocului”, a afirmat inginerul Răzvan Manolache, șef Birou Relații Clienți al companiei ApaVital Iaşi.

Am cerut un punct de vedere şi al altui operator în afară de ApaServ, pentru opinii cât mai variate. Cum era de aşteptat, operatorii susţin la unison aceleaşi idei: repartitoarele din apartament (apometrele) nu au nicio valoare pentru ei – contractul vizând contorul de branşament. Dar apometrele sunt menţionate în Legea 241/2006, repartitorul de costuri fiind

„aparat utilizat în imobilele condominiale dotate cu instalaţii interioare de utilizare comune, în scopul individualizării consumurilor şi repartizării pe proprietăţi/apartamente individuale a costurilor aferente consumului total de apă înregistrat la nivelul branşamentului imobilului”.

O altă idee susţinută de operatori este aceea că furnizorul de apă nu poate administra decât reţele publice, pentru reţelele private fiind necesare alte soluţii. Societăţile care furnizează apa şi canalul pun în faţă drobul de sare (noul proprietar al unui apartament nu ar fi de acord cu contractul, vecini aflaţi în conflict ar putea să-şi saboteze reţeaua de canalizare, iar intervenţia pe casa scării, propietate privată comună, ar putea duce la procese de încălcare a proprietăţii), refuzând să vadă realitatea în cazul contractelor de energie electrică şi gaze naturale, acolo unde costul branşamentelor, realizarea coloanei principale, proiectul, toate sunt plătite de client. Client care, atunci când încheie contractul cu furnizorul, cedează administrarea reţelei unei companii private.

În Legea 241/2006 se specifică faptul că

„operatorii pot solicita încheierea de convenţii individuale în baza metodologiei de repartizare şi facturare individuală a consumului de apă înregistrat la branşamentul condominiului, elaborate şi aprobate de autoritatea administraţiei publice locale. Convenţiile de facturare individuală se pot încheia numai în următoarele condiţii cumulative: în baza hotărârilor adoptate de autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale, la nivelul întregului imobil / asociaţiei şi cu respectarea prevederilor contractului-cadru de furnizare a serviciului”. Adică proprietarul unui apartament poate elimina intermediarul în relaţia sa cu furnizorul de apă dacă acest lucru este dorit, în egală măsură, de toţi proprietarii condominiului, autoritatea locală şi operator.

Câţi parlamentari, atâtea proiecte

Între interesele operatorului de apă şi o legislaţie învechită, care nu mai corespunde realităţii actuale, proprietarii cu iniţiativă au solicitat ajutor tuturor reprezentanţilor administraţiei locale şi centrale. Dacă nu pentru desfiinţarea asociaţiilor de proprietari, măcar pentru modificarea legii, astfel încât să nu mai fie nevoie de preşedinte, comisie de cenzori şi administrator de asociaţie pentru administrarea unor scări de bloc, fiecare din aceste persoane însemnând efort financiar din partea proprietarilor.

Aşa se face că mai mulţi deputaţi şi senatori au trecut pe agenda de lucru proiecte care, prin votul din Parlament, să devină legi utile în acest domeniu. Însă aceste iniţiative reprezintă proiecte individuale şi nu de echipă, semn că nu avem, încă, o clasă politică matură, care să lupte în echipă pentru idei benefice comunităţii pe care o reprezintă. Deputatul Colegiului nr. 4, Elena Udrea, susţine că a iniţiat un proiect încă din perioada în care conducea Ministerul Dezvoltării Regionale.

„La momentul la care eu am decis să renunţ la funcţia de ministru al Dezvoltării Regionale şi Turismului, actul normativ privind asociaţiile de proprietari se afla în dezbatere publică. El fusese trimis tuturor asociaţiilor de proprietari din ţară şi foarte multor ONG-uri, dar şi unor practicieni din domeniul juridic sau chiar unor firme care dezvoltă ansambluri imobiliare. Având în vedere că vorbim de o lege care afectează peste 80% din românii care trăiesc la oraş, mi-am dorit foarte mult să nu grăbim acest proces de consultare”, a afirmat Elena Udrea. Deputatul susţine că succesorii săi au abandonat proiectul din lipsă de interes şi că va relua proiectul sub forma unei legi în Camera Deputaţilor.

„Proiectul în sine a fost descris ca având două avantaje majore. Pe de o parte, se punea în acord cadrul legislativ cu noul Cod Civil care a intrat în vigoare. Erau lămurite chestiunile de ordin terminologic. Pe de altă parte, erau mult mai clar trasate atribuţiile şi pârghiile de acţiune ale forurilor de decizie ale asociaţiilor de proprietari. Ca să fiu mai explicită, se ştia foarte bine care sunt raporturile între preşedintele asociaţiei, administrator, cenzori etc. şi ce trebuie să facă fiecare. De asemenea, în cadrul proiectului MDRT erau stabilite şi obligaţiile care revin proprietarilor, pentru că proprietatea înseamnă şi obligaţii, nu numai drepturi”, a precizat Elena Udrea, deputat PDL în Colegiul nr.4.

Un alt parlamentar care susţine că se preocupă de problema asociaţiilor de proprietari este senatorul Leonard Cadăr.

„Am iniţiat un proiect pe care l-am prezentat mai multor colegi. Acesta a fost depus în urmă cu trei-patru săptămâni. Prin proiect se doreşte individualizarea plăţii apei şi responsabilizarea cenzorului asociaţiei”, a spus Leonard Cadăr, senator PSD în Colegiul nr. 2.

Partener de uniune cu senatorul Cadăr, deputatul Dorin Ursărescu a tranşat problema mai clar decât oricine.

„Există interese divergente ale cetăţeanului, autorităţii locale şi operatorului. Furnizorul de apă are interes de a-şi reduce din pagubă, contorizarea individuală presupune costuri în plus şi pentru societate, iar primarul are interesul să folosească asociaţiile de proprietari ca pârghii politice, de aceea nu se face nimic în acest sens”, a explicat Dorin Ursărescu, deputatul PNL al Colegiului nr.6. Deputatul PNL a menţionat că, în urma comunicării cu Prefectura Neamţ – instituţie care a avut mai multe întâlniri cu reprezentanţi ai asociaţiilor de proprietari din tot judeţul – a iniţiat un proiect pentru modificarea Legii nr. 230/2007, una dintre modificări urmând a ţine cont de faptul că mulţi proprietari nu locuiesc, efectiv, în imobilele pe care le deţin, astfel că adunarea generală ar urma să fie statutară cu prezenţa a 50% plus unu din numărul proprietarilor care locuiesc în imobil.

Și deputatul PSD Ioan Munteanu are în atenţie subiectul.

„Într-una din şedinţele trecute am respins un proiect legislativ privind acordarea pentru familiile cu venituri reduse a diferenţelor de tarif la serviciile de alimentare cu apă şi canalizare furnizate de ApaServ SA Valea Jiului. Proiectul a fost respins pentru a fi adaptat la nivel naţional”, a declarat Ioan Munteanu, deputat PSD al colegiului nr. 5. În proiectul legislativ iniţiat de un deputat din Gorj se propune ca familiile cu venituri lunare de cel mult 400 lei/membru de familie să fie scutite de la plata tarifelor pentru apă şi canalizare, urmând scutiri de 75% şi 50% pentru venituri maxime de 600 lei, respective 800 de lei.

Senatorul Ioan Chelaru are în vedere studierea în detaliu a legilor care guvernează aceste raporturi-cetățean, reprezentanți aleși ai acestora, furnizor de servicii -, discuții cu romașcani arondați  la diferite asociații, dar și o documentare directă pe această temă în câteva orașe din județele vecine, Bacău și Iași, astfel ca propunerile pe care le va face să fie în concordanță cu interesele cetățenilor și cu avizul tehnicienilor.

„Nu mă pot hazarda să dau o soluție pe loc ori să mă erijez în cunoscător al oricărei situații, când este vorba de un serviciu vital pentru oameni și de soarta a zeci de mii de romașcani. Este un act mare responsabilitate și care trebuie promovat în deplină cunoștință de cauză”, a apreciat senatorul Chelaru.

Autorităţile locale se pot implica

Legea evidenţiază şi rolul autorităţilor locale în acest circuit.

„Strategiile autorităţilor administraţiei publice locale vor urmări cu prioritate realizarea următoarelor obiective: orientarea serviciului către utilizatori”, (…) şi

„reducerea consumurilor specifice de apă potabilă la utilizator, inclusiv prin contorizarea branşamentelor şi a consumurilor individuale”. În plus, administraţia locală are posibilitatea de

„elaborarea şi aprobarea metodologiei de repartizare şi facturare individuală a consumului de apă înregistrat la branşamentul condominiului” şi poate sancţiona operatorul în cazul în care acesta nu furnizează serviciul la nivelul indicatorilor de performanţă aprobaţi. Reprezentanţii Primăriei Roman au înfiinţat un compartiment care monitorizează îndeaproape situaţia asociaţiilor de proprietari, dar ideea contorizării individuale este bine primită.

„Ar fi mai bine pentru toată lumea. Însă trebuie înţeles faptul că toate costurile contorizării trebuie suportate de beneficiar, nu de operator sau din bugetul local”, a punctat Lucian Micu, viceprimarul municipiului Roman.

Astfel, o investiţie de câteva sute de lei, făcută cu o firmă specializată, ar trebui să elimine plata pierderilor care înseamnă, lunar, câţiva metri cubi de apă plătiţi în plus. Rămâne, totuşi, întrebarea: cine nu doreşte desfiinţarea asociaţiilor de proprietari?