Inima domnului profesor Dan Gheorghe Moisii a încetat să mai bată

Cel mai stimat dintre antrenorii din handbalul romașcan a trecut la cele veșnice duminică, 27 octombrie, pe patul de spital. Înmormântarea va fi miercuri, 30 octombrie, la Cimitirul “Eternitatea”, la ora 11.

Handbalul românesc este în doliu. Inima profesorului Dan Moisii, director tehnic al echipei HCM Roman și cadru didactic la Liceul cu Program Sportiv, a încetat să mai bată, duminică seară, 27 octombrie, după o suferință  cruntă, în ultimele două luni, în urma unui atac cerebral, care l-a ținut în pat, la Spitalul Municipal de Urgență Roman. Dan Moisii împlinise cu exact o lună în urmă, în 27 septembrie 2013, 63 de ani, aniversare de care nu s-a putut bucura. A luptat cu moartea până în ultima clipă, dorința cea mare fiind aceea de a mai vedea, la joc și la antrenamente, handbalistele de la HCM Roman, cărora le-a fost ca un tată iubitor. Mereu a avut o vorbă bună pentru ele și pentru oricine din jurul său. Tot timpul cu zâmbetul pe buze, mereu pus pe glume, a adus bună dispoziție. Profesionist în adevăratul sens al cuvântului, a format sportivi de valoare, a format oameni, în primul rând. Lasă un gol mare în sufletele celor care l-au cunoscut și, inevitabil, l-au apreciat. Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească! Ziarul de Roman transmite condoleanțe familiei îndoliate, soției Felicia, copiilor Oana și Bogdan, nepoților Maria Bogdana și Gabriel Tudor.

Dan Moisii, handbalistul cu trei peceți: Roman, Bacău, Vaslui

Distanță scurtă de la vorbe și până la fapte ar fi, pe scurt, caracteristică a profesorului Dan Moisii. A început cariera sportivă în atletism, fiind și campion național la juniori II. A jucat handbal în diviziile A și B, fiind ulterior membru fondator al echipei HCM Roman cu care a promovat în Liga Națională în 2004, ca antrenor secund. A fost coleg de armată, în regimentul “Tudor Vladimirescu”, cu Aurel Beldeanu, Dudu Georgescu, Vasile Iordache. Mereu pus pe șotii, a ocupat locul al treilea în topul zilelor de arest în armată. Pedagog, dușman al metodelor cazone sau dictatoriale de educare, a format sportivi de lot național după o rețetă proprie, condimentată cu glume, farse și bună dispoziție.

Dan Gheorghe Moisii s-a născut în 27 septembrie 1950 la Horia, comună vecină cu Roman. Înainte de a trece la handbal, a făcut patru ani de atletism, la care a renunțat în 1965, imediat după cucerirea titlului de campion național la juniori II cu ștafeta 4 x 100 metri a Școlii Sportive Roman, antrenor fiind Constantinescu Nehoi. În clasa a IX-a a început să practice handbalul la Liceul 2 – “Roman Vodă” cu profesorul Aurel Bacruban. După absolvirea liceului, secția matematică – fizică, a urmat cursurile Facultății de Educație Fizică și Sport din Bacău, perioadă în care a jucat handbal, în Divizia B, la Victoria Bacău. A trecut apoi la Știința Bacău, cu care a promovat în Divizia A în 1975. Din 1976 s-a transferat la Moldosin Vaslui, unde a jucat până în 1978. Din 1976 a fost profesor de sport la Școala Sportivă de pe lîngă Liceul “Roman Vodă”, actualul LPS Roman. Ca antrenor, la început a avut grupe de fete. Ulterior, a antrenat și echipe de băieți ale LPS Roman cu care a ajuns la turnee finale naționale. În 1997, cînd s-a căzut de acord să se formeze o echipă feminină a Romanului de ligă națională, a fost cooptat de antrenorul Ioan Holban în conducerea tehnică a echipei care a promovat în primul eșalon în 2004. A devenit director tehnic la HCM Roman în 2012. În toată perioada amintită a fost dascăl la LPS Roman, la Catedra de Pregătire Sportivă și Teoretică.

Luptătorul

Dan Moisii este omul pe care nu l-au demoralizat nici dializa cotidiană, vreme de nouă ani, nici tratamentele dureroase pentru alte afecțiuni, subiect despre care a spus, răspicat, că este mai bine să nu vorbească, pentru că fiecare om trebuie să-și poarte crucea fără să se vaite, fără exteriorizări în public.

Dumnezeu să-l ierte!

Petre Sandu (director al LPS Roman, președinte al HCM Roman): “Știam cu toții că profesorul Moisii, colegul nostru, suferă. La boala pe care o avea s-au mai adăugat și alte probleme de sănătate. Este o mare pierdere pentru Liceul Sportiv, pentru echipa HCM Roman, pentru toți elevii pe care i-a îndrumat de-a lungul anilor. În preajma lui, chiar dacă aveai supărări, te simțeai bine. A fost un om bun și îndrăgit de toți colegii, inclusiv cei de la facultate. Acum au aflat trista veste, o realitate ce a dus la o profundă îndurerare. A plecat domnul profesor dintre noi, dar n-o să-l uităm niciodată. Numele îi va fi în permanență pe buzelele noastre. Noi suntem alături de familia îndoliată căreia îi transmitem să fie puternică! Toți colegii transmit condoleanțe. Dumnezeu să-l ierte și să-i fie țărâna ușoară! Pe mine, vestea m-a terminat. Nu mai sunt om, nu reușesc să-mi revin. Nu mai sunt bun de nimic. Am fost coleg și cu el și cu soția sa încă din facultate. Coleg de an și de grupă, am și împărțit aceeași cameră și o bucată de pâine. Am fost colegi, ulterior, la CSȘ Roman și LPS Roman. El a venit în ’76, eu, în ’79. De dimineață am tot primit mesaje: Mihai Ioan, directorul de la CSȘ Bacău, fost coleg cu noi, Viorel Roman, de la Focșani, Viorel Ciporlea, de la Piatra Neamț, toți colegi de facultate, antrenorul Corneliu Bădulescu, mesaj de la Federația Română de Handbal…”.

Dan Laurențiu Leoreanu (primarul Romanului, președinte de onoare al HCM Roman), în conferința de presă de luni, 28 octombrie 2013: “Aș vrea să nu încep fără a-mi exprima regretul plecării dintre noi a domnului profesor Dan Moisii. Un moment de reculegere este, totdeauna, binevenit față de o persoană implicată în activitatea instructiv-educativă a municipiului, în activitatea sportivă la nivel de performanță. Gândul meu se îndreaptă acum către momentele din copilărie când domnul profesor mi-a fost și antrenor, la handbal. Îl cunoșteam demult: o fire deschisă, jovială. Avea o vorbă bună pentru fiecare. Mai târziu, iată, am ajuns să colaborăm… Dan Moisii a fost un om sufletist, mereu alături de echipă, de LPS, de colectivul din care făcea parte. Transmit condoleanțe familiei îndoliate…. Dumnezeu să-l odihnească și noi să-l pomenim și să ne rugăm să avem, mereu, oameni care se implică și sunt alături, deschiși, prietenoși, care sunt cu suport constructiv în comunitatea noastră! Dumnezeu să-l odihnească!”

Carmen Stoleru (căpitanul echipei HCM Roman): “Toată echipa este îndurerată. Nu-l vom uita, niciodată. Eu am ținut la dânsul ca la un tată, ca la tatăl meu pe care nu-l mai am de mai mult timp. Pierderea este, iarăși, covârșitoare. L-am cunoscut pe domnul profesor de când eram la juniori III, la Piatra Neamț. În ultimii șapte ani, de când sunt la Roman, legătura s-a strâns zi de zi. Suflet mare! Nu cred că putea cineva să nu se împrietenească, să nu devină apropiat al dânsului. Va rămâne în inimile noastre. N-a făcut niciodată diferență între noi, jucătoarele mai vechi sau mai noi din echipă. Acum, ne dorim să câștigăm toate meciurile, acasă și în deplasare. Sperăm să fim luminate și de dânsul, să ne dea cât mai multă putere”.

Viorel Lazăr (antrenor secund la HCM Roman): “Am învățat foarte multe, din 86’ încoace, de la domnul Moisii, om și profesionist. Fetele din echipă sunt bulversate. Astăzi am avut antrenament început cu reculegere. Am lucrat ca și cum ar fi fost lângă noi, în sală. De aceea, vrem ca următoarele rezultate să fie cât mai bune, în memoria domniei sale, așa cum și-ar fi dorit. Sperăm ca de acolo, de sus, unde este, să fie mulțumit de munca noastră și de rezultatele muncii noastre. Mare pierdere. A fost sufletul echipei de la înființarea ei. Dumnezeu să-l odihnească în pace!”

Costel Munteanu (vicepreședinte al HCM Roman): “Este o pierdere foarte grea pentru sportul romașcan. Este o tragedie. Au fost mulți ani de chin. Ne cunoșteam din copilărie. Mai avea și cap și forță de muncă pentru sportul romașcan, cel pentru care și-a dat sufletul. Sunt alături de familia domniei sale și transmit cele mai sincere condoleanțe”.