Împărații Constantin și Elena, sărbătoriți la Roman

Creștinii ortodocși și catolici îi sărbătorește, la 21 mai, pe Sfinții împărați Constantin și Elena. Aceștia au rămas în istoria creștinismului ca două dintre cele mai de seamă personalități.

Datorită lor, vechea lume păgână avea să apună, iar lumea creștină avea să crească. Viețile primilor împărați creștini, Constantin și Elena, ne apar pilduitoare și deosebit de frumoase, împăratul Constantin fiind cel care a acordat libertate creștinismului, prin Edictul de la Milano, din anul 313 d.H. Tot de numele lui se leagă și întemeierea Constantinopolului, „noua Romă” a unei lumi noi, creștine. Împăratul Constantin a fost cel care a convocat primul Sinod Ecumenic la Niceea, din 325, cu scopul de a consolida unitatea credinței creștine. Cu aceeași credință ca cea a fiului ei, împărăteasa Elena, mama lui Constantin, l-a susținut în toate acțiunile. Aceasta a reușit să descopere, pe dealul Golgotei, crucea pe care a fost răstignit Iisus Hristos și locul în care Mântuitorul a fost îngropat. Pe acest loc s-a ctitorit Biserica Sfântului Mormânt. Constantin s-a stins din viață pe 21 mai 337. În semn de respect pentru primul împărat creștin, domnitorul Șerban Cantacuzino a ctitorit Catedrala Mitropolitană din București, ce poartă hramul celor doi împărați prăznuiți marți. Lăcașul de cult din Roman care își serbează hramul este cel situat pe bulevardul Republicii.

Sfinții împărați Constantin și Elena erau socotiți și „părinți ai Sfintei Cruci”. Se crede că în locul în care împărăteasa Elena a găsit crucea era mult busuioc. De atunci, busuiocul ocupă un loc foarte important în viața creștinilor, înlocuind, uneori, chiar crucea sau simbolizând sângele Domnului.

Sărbătoarea populară, mai veche decât cea creștină

Sărbătoarea populară a Sfinților Constantin și Elena, mai veche decât cea creștină, era în calendarul popular un important hotar, o dată limită care marca încetarea anumitor munci, lumea păsărilor fiind cea care inspira multe dintre activitățile specifice acestei zile. În această zi nu se lucrează, altfel recoltele vor fi mâncate de păsări. Ziua celor doi sfinți este considerată ultima în care se mai pot semăna porumbul, ovăzul și meiul. Se spune că tot ce se seamănă după această zi se usucă. Este ziua când ciobanii hotărăsc cine va fi baci, unde se vor face stânele și pe cine vor plăti să le păzească în vremea pășunatului.

[sam id=”3″ codes=”true”]