Îmbracă și dezbracă preoți și doctorițe

Petru Chirica a fost primul croitor oficial de veșminte preoțești din Roman. Romașcani de diverse profesii au călcat prin atelierul din Seminarul Teologic Ortodox. Hainele de la «bunica» aduse la modificat erau, de fapt, o denumire generică dată magazinelor second hand din oraș la care apelau chiar și doctorițe. Împreună cu profesorul doctor Doru Mihăescu, Petru Chirica va „croi” monografia satului natal.

Pentru romașcanul Petru Chirica, în vîrstă de 69 de ani, croitoria nu mai are nici o necunoscută. De-a lungul activității sale, a îmbrăcat, după moda vremii, femei și bărbați, dar și seminariști, preoți și arhierei. Cea mai mare recunoștință o are din partea arhiepiscopului Eftimie Luca, care notează în albumul „Catedrala Episcopiei Romanului”, editată de Episcopia Romanului și Hușilor:

„Trebuie să reliefăm munca dumneavoastră pe care ați efectuat-o în ani de-a rîndul la această catedrală, ctitorie a marelui voievod Petru Rareș în 1542, prin confecționarea diferitelor bunuri în mod gratuit, împodobind prin aceste lucruri prestigiul acestui monument istoric”.

Specializare făcută la București

Petru Chirica a fost, timp de 16 ani, între 1968 și 1984, coordonator tehnic la Fabrica de Confecții din Roman.

„Toată viața am căutat să învăț lucruri noi. Nu m-am mulțumit cu ceea ce știam. Am lucrat ca maistru specialist la Fabrica de Confecții din Roman. Într-o zi, mi s-a dat șansa să merg la un curs la București, susținut de un american. Deși aveam o oarecare experiență, ceea ce am învățat la acest curs de formare m-a ajutat foarte mult în activitatea mea ulterioară”, își amintește croitorul.

Din 1984, Petru Chirica lucrează în cadrul Cooperativei Munca Manuală, pînă în 1990, cînd unitatea se transformă în societate comercială.

„În 1991 m-am retras din cadrul Cooperativei. Era o perioadă destul de tulbure și am decis să merg pe cont propriu”, povestește Chirica.

Hainele arhierești și uniformele ierarhilor, creația croitorului

Forțat de împrejurări să devină întreprinzător, Petru Chirica a deschis, în 1991, un atelier de croitorie, într-un spațiu oferit de directorul Seminarului Teologic Ortodox „Sfîntul Gheorghe” din Roman în schimbul unei chirii modice. A început munca avînd o singură mașină de cusut, adusă de acasă. Spațiul în care lucra l-a inspirat să-și orienteze munca spre croitul veșmintelor preoțești.

„Am văzut într-o vitrină dintr-un magazin din București, pe vremea cînd frecventam acel curs de specializare, haine preoțești de vînzare. Am căutat firma care le croia, pentru a trimite pe unul dintre angajați să deprindă tehnica croitului acestor veșminte. Cum nici unul nu a vrut, m-am dus chiar eu. Așa am început să croiesc haine preoțești”, explică croitorul.

Din acel moment, toată tagma preoțească din Episcopia Romanului și Hușilor, cum era organizată atunci, a ajuns să fie îmbrăcată de Petru Chirica. Cei trei angajați făceau cu greu față cererilor, chiar dacă croitorul a cumpărat, printr-un credit la bancă, alte patru mașini de cusut. Pentru a onora comenzile, atît pentru mireni, cît și pentru preoți, angații atelierului erau nevoiți să rămînă peste program. Astfel, în atelierul lui Petru Chirica s-au lucrat peste 300 de veșminte preoțești. Hainele arhierești și uniformele seminariștilor din primii ani de după Revoluție  au fost făcute numai de Petru Chirica.

„Eu i-am îmbrăcat pe episcopii PS Ioachim Vasluianul și PS Eftimie Luca, pe preoții Hurjui, Palade, Onofrei, Doru, dar și pe preotesele lor, pe preotul Chelaru, de la Bacău. În privința uniformelor seminariștilor,  m-am consultat cu PS Ioachim Vasluianul”, a spus croitorul.

Petru Chirica a cusut și veșmintele ginerelui său, Vasile Nicoară, preot în Parohia Butnărești.

„Am cusut la toată familia: costume, rochii de nuntă, paltoane, atît pentru fete, cît și pentru gineri, inclusiv hainele preoțești ale soțului fetei mele, Irina”, spune croitorul.

„Cu mine și-au găsit nașul”

Printre clienții laici ai croitorului Petru Chirica s-au aflat și soții de preot, medici, judecători și avocați cărora le-a făcut robele.

„Un preot, cînd soția sa, preoteasa, venea să-și facă o fustă, avea de făcut o obiecție asupra lungimii. Doamna îmi spunea o lungime, preotul dădea o lungime mai mare la fustă. Cu mine și-a găsit nașul. I-am și spus-o odată: «Las-o, domnule! Cum să nu știe doamna cît de lungă trebuie să fie fusta? Îi spui dumneata?!». De atunci, de cîte ori soția sa venea la probă, preotul stătea cu ziarul în față”, povestește Petru Chirica.

Doctorii Cernomaz, Luchian, Andrieș și Nazaretian s-au aflat printre clienții croitorului Petru Chirica.

„O doctoriță venea să-i modific fuste, rochii, unele cu niște dantelării deosebite. O întrebam de unde le are și îmi spunea că sînt de la bunica. Pentru că mă solicita destul de des, am devenit curios. «Cine o fi fost bunica doctoriței, de avea niște toalete atît de elegante?», m-am întrebat multă vreme, fără să îndrăznesc să-i cer un răspuns. Venită la o probă, într-o zi, nu am mai rezistat și i-am cerut politicos să-mi spună ceva despre bunică-sa. Așa aveam să aflu că «bunica» erau, de fapt, o denumire generică dată magazinelor second hand din oraș”, își amintește Petru Chirica.

Vrea să facă monografia satului natal

Croitoria nu este singura pasiune a primului croitor oficial al hainelor preoțești. Originar din satul Prăjești, comuna Secuieni, Petru Chirica are în gînd un proiect ambițios: „croitul” monografiei satului în care a văzut lumina zilei.

„Pentru realizarea acestei monografii am vorbit cu profesor doctor Doru Mihăescu, fiul academicianului Mihăescu, romașcani nu doar prin origine, cît mai ales prin dedicare și dăruire. Am găsit un document semnat de Alexandru cel Bun, care vorbește despre vechimea satului Prăjești, datat din 1429, și un alt document, din 1550, semnat de Petru Rareș. Vrem ca, prin această lucrare, să scoatem în evidență importanța istorică a satului, fost domeniu domnesc”, a spus Petru Chirica.