Din ce în ce mai mulţi romaşcani, împinşi de vremurile grele, ajung să-şi vândă clanţa de la uşă sau chiar şi propriii papuci din casă pentru a supravieţui.
Începând de la 6 dimineaţa, în zona Tic Tac, îşi fac apariţia micii negustori în micul bazar amenajat. Constrânşi de situaţia financiară, cu căruciorul de metal după ei, ajung în zonă, întind un nailon pe pietriş, se aşează pe un scăunel şi aşteaptă clienţii, sperând că azi vor vinde şi ei ceva.
„După 44 de ani pe cartea de muncă, din care 26 de grupa a II-a, am ajuns să vând ce mai am şi eu prin casă. Fac asta de doi ani de zile. Vin aici marţea şi duminica, la 6 – 7 dimineaţa şi stau până la 11 – 12. Unele lucruri îmi aparţin, altele le mai capăt şi eu de la vecini, prieteni, lucruri de care ei nu mai au nevoie şi pe care vor să le arunce. Am o pensie de 645 de lei, evident că nu-mi ajung banii, asta m-a făcut să vin aici, în bazar, cu speranţa că voi câştiga un ban în plus. Din păcate, clienţii sunt din ce în ce mai puţini, aproape inexistenţi. Astăzi, de exemplu, după ce am îndurat şi ploaia, până acum, la ora 11.00, am în buzunar doar trei lei, atât am vândut. De doi ani de când vin în bazar, n-am reuşit să vând mai mult de 10-15 lei într-o zi. Acum, că ne-au mutat din spatele halei, este şi mai rău, abia dacă zărim câte un om. Era mai bine acolo, lumea mai trecea, cumpăra câte o gaină, un pui şi mai arunca ochii şi pe la noi. Aici, când şi când dacă apare cineva”, spune un bătranel amărât şi obosit, aşteptând în zadar clienţii.
În acest bazar se găsesc, de la cele mai mici şi ruginite lucruri, până la monitoare TV, telefoane, chiar şi maşini vechi. Preţurile lor sunt negociabile. Unele dintre ele sunt vechi, altele ceva mai noi, chiar şi ambalate, nefolosite. Bazarul este deschis în fiecare săptămână, marţi şi duminică, de la 6 – 7 dimineaţa, până la orele 12 – 13.
Comentarii 0
Discuția cititorilor despre acest articol