Evreii deportaţi în Israel se întorc la Roman

După Marieta Nadler, care s-a întors în luna iunie din Israel, pentru a căuta mormântul pierdut al fratelui său, o altă familie din Israel s-a întors acum în oraş, de dorul vremurilor de demult.

Yehudit Palty, de 59 din ani, este o femeie care locuieşte şi s-a născut în Israel, dar care îşi are originile în România. Mama sa este născută în Bacău, iar tatăl său este din satul Pungeşti, situat la zece kilometri de Vaslui. Din cauza regimului politic, părinţii săi au fost deportaţi, în 1946, în Israel. În 1980, l-a cunoscut în Israel pe cel care i-a fost soţ foarte mulţi ani. Acesta era născut în Roman, iar la vârsta de trei ani s-a mutat împreună cu familia sa în Israel. Yehudit a decis să se întoarcă în România pentru a le arăta copiilor săi care le sunt originile şi cum arată oraşul şi ţara bunicilor şi tatălui lor.

Prima dată, Yehudit a cunoscut România în 1968: a venit împreună cu mama sa, care nu mai fusese în ţară de 19 ani şi voia să îşi revadă familia rămasă aici şi locurile natale. Următoarea vizită a avut loc în 1981, când a venit împreună cu soţul, pentru a-i cunoaşte rudele şi locul naşterii. În 1987, cei doi aveau deja şi doi copii. Atunci a fost prima dată când i-au adus şi pe ei în România, la Roman. În martie 1990, după ce au urmărit la televizor toate întâmplările din timpul Revoluţiei, cei doi soţi s-au întors din nou în România, pentru a vedea exact care au fost urmările. Prima dată, s-au oprit la Bucureşti, unde au rămas uimiţi de distrugerile care au avut loc, după care s-au întors în Roman, unde au observat că revoluţia nu afectase clădirile oraşului. 1994 a fost ultima dată când Yehudit a vizitat meleagurile româneşti, însă a fost numai în Bucureşti.

După o lungă carieră de profesor de agricultură, Yehudit a ieşit, între timp, la pensie, şi a divorţat de tatăl copiilor ei. Dorind să descopere întregul arbore genealogic al familiei, copiii femeii i-au propus să se întoarcă pe meleagurile natale, întrucât erau mult prea mici atunci când au fost prima dată în România şi nu îşi aminteau nimic. Tot ce ştiau despre ţara noastră era din poveştile tatălui – oricum, nu foarte multe. Cum timpul le-a permis – întrucât băiatul tocmai ce a terminat studiile, fata şi-a luat concediu de la firma de vopsele unde lucrează, iar mama este pensionară -, cei trei au pornit la drum.

Ajunşi în România la începutul lunii octombrie, prima oprire a fost în satul Pungeşti. Aici au stat de vorbă cu o localnică aflată la o vârstă foarte înaintată, care i-a cunoscut pe bunicii lui Yehudit. Le-a arătat, apoi, cimitirul evreiesc din sat, unde au descoperit morminte care datau de la 1800 şi aveau plăci comemorative scrise în ebraică. Bătrâna le-a povestit cum au fost evacuaţi toţi evreii din sat şi au fost trimişi către Vaslui şi Iaşi.

Mai departe, cei trei călători au plecat înspre Iaşi. Au admirat  arhitectura oraşului şi Palatul Culturii. Și aici au vizitat cimitirul evreiesc, unde cei trei au trăit un moment emoţionant, întrucât au găsit mormântul bunicului lui Yehudit. A urmat, în călătoria lor, un drum spre Piatra Neamţ şi Cheile Bicazului, unde au rămas impresionaţi de peisajul muntos unic.

Luni, au poposit la Roman. Aici, prima schimbare majoră pe care au observat-o a fost la Hotelul Roman. Cum nu l-a mai văzut din 1987, Yehudit a rămas profund uimită şi plăcut impresionată de aspectul lui de acum. I-a dus, apoi, pe copii la casa tatălui lor, dărâmată pe vremea comuniştilor –  loc în care funcţionează acum o farmacie. În casa de alături au întâlnit, cu mare drag, un unchi de-al tatălui, care le-a povestit câte ceva despre originile şi tradiţiile evreilor din Roman. Au vizitat şi cimitirul evreiesc din oraş.

Concediul fetei lui Yehudit se încheie şi ea este nevoită să se întoarcă în Israel. Pleacă, însă, din Roman foarte impresionată de tot ce au văzut:

„Cred că am văzut în România cele mai frumoase locuri din viaţa mea şi am aflat foarte multe lucruri interesante despre evreii de aici şi despre familia mea. Următoarea vacanţă, cu siguranţă, o voi petrece tot aici”. Însă Yehudit mai rămâne în România, împreună cu băiatul, până pe 25 octombrie. Urmează, de acum, să meargă la Buzău, în vizită la singura rudă rămasă în viaţă din România, soţia unui văr de-al mamei lui Yehudit, după care vor mai vizita Sinaia, Poiana Braşov, Constanţa şi Mangalia.

„Un lucru care m-a bucurat foarte mult a fost că am întâlnit în Roman un taximetrist care lucrase cinci ani în Israel şi care a vorbit cu noi în ebraică. Asta înseamnă că şi Israelul este cunoscut românilor. Mă bucur mult să mă aflu din nou la Roman. După mai bine de 20 de ani, am găsit un Roman mai curat, cu clădiri mai frumoase, cu oameni foarte amabili şi drăguţi”, a povestit Yehudit.

Deşi în oraşul în care locuieşte există mai mulţi români, femeia spune că, din păcate, nu a stat niciodată de vorbă cu ei mai mult decât să îşi spună care este locul naşterii. Acum, că au avut şi copiii săi ocazia de a cunoaşte mai bine România şi stilul de viaţă al românilor şi au înţeles care este importanţa cunoaşterii originilor, ea speră că va putea, cu ajutorul lor, să poată stabili legături şi cu alte persoane care provin de pe aceleaşi meleaguri.

În luna iunie, o altă israeliancă, născută în aceste locuri, Marieta Nadler, s-a întors în Roman, pentru a căuta mormântul pierdut al fratelui său, decedat în urmă cu 50 de ani.