Prima paginăSocial

”Era secetă și lumea circula cu trenul foamea”

Dimensiune text

Mai mulți elevi au aflat cum a fost viața după al doilea război mondial. Realitatea de atunci a fost descrisă de o persoană care a trăit acele vremuri.

dezastre 2Bătrânii de la Casa Bunicilor au vorbit celor mai tineri despre situații dramatice sau tragice peste care au trecut de-a lungul vieții. Activitatea a avut loc cu prilejul Zilei Internaţionale pentru Reducerea Riscului Dezastrelor Naturale.

30 de elevi de la Liceul Tehnologi ”Vasile Sav” au ascultat poveștile de viață ale unor oameni care, în tinerețe, au îndurat ororile războiului sau efectele fenomenelor naturii. Unul dintre povestitori a fost profesorul Ioan Argeșanu. ”Ceea ce vă spun acum s-a întâmplat în anii de secetă de după al doilea război mondial. Atunci era o criză foarte mare de cereale în țara noastră, totate recoltele fiind compromise de secetă. Singura zonă din țară în care se mai făcuse câte ceva era Oltenia. Prin urmare, eu și frații mei am decis să mergem într-un sat din Oltenia, la vremea secerișului, pentru a strânge ceea ce rămânea în  urma secerătorilor, spicele care cădeau. Asta trebuia să facem toată ziua, de dimineață până noaptea. Seara strângeam spicele între palme, apoi, când începea să adie vântul, vânturam totul, pentru a separa boabele de restul. Boabele le puneam într-un sac. Această operațiune a durat aproape o săptămână, timp care am mâncat un fel de mămăligă din făină de grâu. După o săptămână, am strâns fiecare cam 15 kilograme de grâu. Am strâns sacii ca pe niște ranițe și am plecat la gară”, poveștește Ioan Argeșanu. Din vorbele lui se simte emoția unei amintiri dureroase, călite de timp: ”Atunci circula în țară un tren special, fără ferestre, se chema «trenul foamea». Circula prin toate zonele țării. La trenul acela nu se plătea. Se urca cine putea, fiecare pe unde putea să se agațe; era foarte riscant, foarte periculos și mulți oameni și-au pierdut viața căzând de pe tren. Când trecea printr-un sat, toți strigau: «Trenul foamea!» Noi am călătorit noaptea, cu un marfar. Ne-a luat un mecanic și ne-a pus în primul vagon după locomotivă. Am mers toată noaptea în vagonul acela. Când am ajuns aproape de casă, ne-am dat jos și ne-am speriat unii de alții: eram plini de funigine pe față, doar ochii mai erau albi”.

dezastre 3Ioan Argeșanu își amintește cum s-au spălat la o fântână, apoi au mers în piață să cumpere de mâncare, dar în toată piața au găsit doar castraveți, pe care i-au mâncat fără nimic altceva. Aveau nevoie de forță pentru a ajunge cu sacii în spate acasă, la aproape 20 de kilometri de locul în care coborâseră din tren. Acasă îi aștepta un alt necaz: o rupere de nori se abătuse peste sat, iar casa lor era în pericol.

Întâmplarea povestită de profesorul Ioan Argeșanu a fost ascultată cu interes de elevi. Cei mai mulți aproape că nu puteau cuprinde tot ceea ce le împărtășea omul din fața lor, în condițiile în care, acum, o problemă de o gravitate incomensurabilă o reprezintă lipsa de conexiune la internet. ”Acesta a fost și scopul activității noastre. Acela de arăta tineri generații greutățile prin care au fost nevoiți unii oameni să treacă”, a spus maiorul Bogdan Jinga, din cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență Neamț. Activitatea de la Casa Bunicilor a fost organizată de Serviciul Voluntar pentru Situații de Urgență Roman, în colaborare cu administratorul de la Casa Bunicilor și cu reprezentanții ISU Neamț.

UNISDR (The United Nations Office for Disaster Risk Reduction) intenționează, prin Ziua Internaţională pentru Reducerea Riscului Dezastrelor Naturale, promovarea unei culturi globale cu privire la reducerea efectelor acestor fenomene. UNISDR a propus pentru acest an activități dedicate persoanelor vârstnice, care să țină cont de necesitățile acestora precum și de contribuția pe care o pot aduce pentru o mai bună planificare și înțelegere a reducerii riscului la dezastre în cadrul comunității din care fac parte.

Partajează articolul
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

COMENTARII

WORDPRESS: 0