ÎPS Eftimie Luca, arhiepiscop al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, este cel mai vârstnic ierarh din Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
ÎPS Eftimie Luca, arhiepiscop al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, va împlini duminică, 9 noiembrie, un secol de viaţă, fiind cel mai longeviv ierarh din Sinodul Bisericii Ortodoxe Române. Aşa cum este tradiţia, în Catedrala Arhiepiscopală „Sfânta Cuvioasa Parascheva” din Roman va fi oficiată duminică, 9 noiembrie, Sfânta Liturghie, condusă de PS Ioachim Băcăuanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, în cadrul căreia se vor face rugăciuni speciale pentru binefacerile revărsate asupra Înaltpreasfinţiei Sale.
PS Ioachim Băcăuanul, împreună cu preoţii consilieri, inspectori şi angajaţi ai Centrului Eparhial, la care se vor adăuga preoţii slujitori şi obştea monahală de la catedrală, vor merge duminică, după slujbă, la Palatul Arhiepiscopal, pentru a-l felicita pe ÎPS Eftimie Luca, ierarhul care, între cei 75 de episcopi care au slujit aici, are cea mai lungă păstorire.
„Este un om deosebit, cu suflet mare”
Datorită blândeţii, bunătăţii şi smereniei, toţi cei care l-au cunoscut în timpul stăreţiei de la Mănăstirea Bistriţa l-au numit „Eftimie cel Bun”. Preoţii din Eparhia Romanului şi Huşilor, pe care Eftimie Luca a condus-o din 1971, au numai cuvinte de laudă la adresa marelui ierarh.
„Preasfinţia Sa m-a hirotonit, după ce, o vreme, am fost diacon la catedrală. Mi-amintesc că, după eveniment, m-a chemat la catedrală, împreună cu soţia, şi mi-a făcut cadou un covoraş şi o pernă. Este un om deosebit, cu suflet mare. El a fost cel care a sfinţit locul pe care s-a construit biserica din Stejaru, comuna Ion Creangă. Întotdeauna avea un sfat şi o vorbă bună pentru preoţii tineri, aflaţi la început de drum. Îi cunoştea pe toţi preoţii din eparhie, preotesele şi copiii lor şi, ori de câte ori avea ocazia, se interesa de soarta lor. În perioada comunistă, nu a băgat niciun preot în necaz. Era un pacifist convins, căruia îi plăcea să ajute, şi nu era acaparator. Pe cei care veneau la el cu un necaz îi scotea din starea în care se aflau, cu firea lui glumeaţă şi deschisă. Atunci când un preot venea să-şi pârască un coleg, avea o vorbă pentru cel acuzat: «Magariu’, las’ că îl chem eu la mine. Să vezi ce îi fac eu!», dar niciodată nu se răzbuna pe vreun preot”, a spus părintele Sebastian Moraru, de la Biserica „Sfântul Gheorghe” din Roman.
Vârsta şi problemele de sănătate nu-i permit arhiepiscopului Eftimie Luca să fie la fel de activ cum era odinioară, activitatea Eparhiei Romanului şi Bacăului fiind coordonată de episcopul-vicar.
43 de ani de păstorire a Episcopiei Romanului
ÎPS Eftimie Luca s-a născut în localitatea Hangu, comuna Ceahlău. A urmat cursurile Seminarului Teologic Monahal de la Cernica, între anii 1934 şi 1941. După absolvirea facultăţii, a fost tuns la monahism la Mănăstirea Ciolanu. Pe 13 decembrie 1971, Eftimie Luca a fost numit vicar al Eparhiei Romanului şi Huşilor, cu titlul de „Bârlădeanul”. În cei 43 de ani de păstorire a Episcopiei Romanului, ÎPS Eftimie Luca a avut numeroase realizări, fapt pentru care se bucură de o apreciere deosebită atât din partea ierarhilor, cât şi în rândul credincioşilor.
Eftimie Luca s-a preocupat de construcţia de mănăstiri şi schituri, biserici parohiale înălţate din temelie sau renovate, restaurarea în întregime a Catedralei Arhiepiscopale din Roman şi a picturii murale, a clădirilor din incinta Arhiepiscopiei şi a clopotniţei, restaurarea Casei „Veniamin Costache”, consolidarea fabricii de lumânări, amenajarea unui paraclis şi a unui aghiazmatar în incinta Arhiepiscopiei, redeschiderea Seminarului Teologic „Sfântul Gheorghe”, amenajarea complexelor muzeistice de la Centrul Eparhial şi Mănăstirea Bogdana. La acestea se adaugă contribuţia sa la viaţa culturală a Eparhiei.
În ziua de 13 septembrie 2009, ziua ridicării oficiale a Episcopiei Romanului la rangul de Arhiepiscopie, cu titulatura de Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a înmânat episcopului Eftimie Luca însemnele arhiepiscopale.











Comentarii 0
Discuția cititorilor despre acest articol