Doi ani de prizonierat

Marți, 4 aprilie, s-au împlinit doi ani de când săbăoneanul Iulian Gheguț este prizonierul grupării jihadiste Al Mourabitoune, ce s-a înființat, în 2013, prin fuziunea grupului Mokhtar cu Mișcarea pentru Unicitate și Jihad din Africa de Vest. Liderul formațiunii, Mokhtar Belmokhtar, a revendicat atacul o lună mai târziu de la răpire, fapt ce adus la o serie de speculații din care reiese că Iulian Gherguț ar fi fost luat ca prizonier de o formațiune teroristă locală și apoi ar fi fost revândut celor de la Al Mourabitoune.

Ipoteza pare a fi greu de crezut. Surse neoficiale au declarat că atacul a fost premeditat și foarte bine organizat. Atacatorii, cinci oameni înarmați cu puști Kalașnikov și cu turbane pe cap, au deschis focul, au rănit grav un jandarm burkinez și pe șoferul patrulei de pază. Singurul european ce se găsea în vehicul la momentul atacului era Iulian Gherguț. La operațiunea de atac au participat trei mașini Toyota.

De asemenea, s-a speculat ideea că lui Iulian Gherguț i se spunea acolo, în Africa, Frank, probabil găsindu-se o oarecare asemănate între săbăonean și patronul minei din Tambao, Frank Timiș, tot român de-al nostru, originar din Borșa. Probabil, atacatorii îl aveau drept țintă pe proprietarul sitului minier din Tambao aflat în Burkina Faso. În loc să-l răpească pe cel mai bogat român de la Londra, au luat drept prizonier un român oarecare, ce, printr-o coincidență nefericită, ajunsese să fie poreclit după numele patronului firmei.

Ultima înregistrare cu Iulian Gherguț, în noiembrie 2016

Cert e că, în acești doi ani care tocmai s-au scurs, gruparea jihadistă a cerut în mai multe rânduri statului român să se așeze la masa negocierilor. Ultima înregistrare cu Iulian Gherguț a fost transmisă pe 1 noiembrie 2016. Conform N/A ZONE, aceasta este ultima dată la care centrul american de supraveghere al site-urilor djihadiste a distribuit o înregistrare cu Iulian Gherguț în care, vorbind în limba franceză, se adresează familiei sale și Guvernului României cerând să se plătească răscumpărarea solicitată de răpitori, pentru a fi eliberat.

„Cer familiei mele, mai ales tatălui meu – George, mamei mele – Cecilia, soției mele – Mihaela, tuturor fraților mei și surorilor mele să găsească o soluție cu Guvernul României pentru eliberarea mea. Vă spun că mă gândesc mereu la voi!”, afirma Iulian Gherguț, la 1 noiembrie 2016, în înregistrarea distribuită de site.

„Nu mai știm nimic de Iulian!”

Familia lui Iulian Gherguț s-a deplasat de mai multe ori la Ministerul Afacerilor Externe pentru a solicita informații și ajutor mai marilor statului român, în vederea recuperării copilului lor.

„Nu mai știm nimic de Iulian. Părinții mei au fost de mai multe ori la Ministerul Afacerilor Externe pentru a solicita informații și sprijin, dar, de fiecare dată, au fost trimiși acasă spunându-li-se că urmează să fie contactați. Nici până azi nu i-a căutat nimeni”, afirmă fratele românului răpit în Burkina Faso, Emil Gherguț.

„Celula de criză depune toate eforturile pentru eliberarea cetăţeanului român”

În legătură cu acest caz, Ministerul Afacerilor Externe, prin Compartimentul de Comunicare, ne-a transmis următorul mesaj:

„Celula de criză interinstituțională care gestionează situaţia lui Iulian Gherguț, răpit în Burkina Faso, constituită conform «Metodologiei de comunicare şi acţiune pentru instituţiile cu responsabilităţi în gestionarea situaţiilor de atacuri teroriste în care sunt implicaţi cetăţeni români aflaţi în afara teritoriului României», aprobată de ședința CSAT din 3 iulie 2013, continuă efortul său, prin instituţiile sale componente, potrivit competenţelor fiecăreia, pentru eliberarea cetăţeanului român.

Astfel, Celula de criză interinstituţională convocată de MAE la data de 4 aprilie 2015 lucrează în regim de permanenţă pentru gestionarea situaţiei, depunând toate eforturile pentru eliberarea cetăţeanului român.

Celula de criză îşi va continua activitatea în acelaşi regim şi va colabora, în continuare, cu partenerii internaţionali ai României. Sub coordonarea acesteia, misiunile diplomatice române din regiune sunt în contact permanent cu toate autorităţile competente locale. De asemenea, reprezentanţii Celulei de Criză menţin legătura atât cu firma angajatoare, cât şi cu familia cetăţeanului român.

MAE reiterează recomandarea ca tratarea în spaţiul public a elementelor privind acest caz, dat fiind caracterul specific şi sensibil al acestuia, să se facă cu toată precauţia”.

Prins între ciocan și nicovală

Ca urmare a înregistrărilor anterioare ce au fost difuzate cu Iulian Gherguț s-au născut o serie de comentarii din care rezultă că statul român nu plătește despăgubiri, așa cum probabil nici guvernul din Burkina Faso nu intenționează să răscumpere un salariat al unei societăți comerciale private, cu care se află în conflict.

Fără să vrea, Iulian Gherguț a ajuns un fel de victimă de război, prins între ciocan și nicovală. Acesta, în dorința de a câștiga mai bine și de a asigura un trai decent familiei, a luat drumul străinătății. După ani de peregrinări prin străinătate, într-un final, a ajuns în Anglia. Acolo, printr-o firmă londoneză, a prins contractul prin care se angaja să fie agent de securitate la o mină de mangan din Tambao, Burkina Faso. Firma care asigură securitatea minei în cauză, situată în Africa de Vest, îi aparține unui român, Horațiu Potra, specialist în activități de securitate din zonele de conflict. Tocmai pentru că lucra pentru această firmă, s-a vehiculat ideea că Iulian Gherguț ar fi mercenar. Patronul firmei de securitate la care era angajat săbăoneanul asigura paza obiectivelor economice din zonele de conflict ale românului Vasile Frank Timiș, proprietarul minei de la Tambao, de unde a fost răpit agentul de pază. Acțiunea atacatorilor a survenit după ce populația din mai multe sate din zona în care este situată mina a protestat împotriva exploatării miniere și a afacerilor demarate acolo de Frank Timiș, nefiind încântați de prezența românului acolo. Acesta prinsese la mină un contract de 2,1 miliarde de dolari pentru exploatarea resurselor de mangan de la Tambao. În schimbul contractului a promis asfaltarea a 110 kilometri de drum, construirea a 220 de kilometri de căi ferate și a unui port, promisiuni ce s-au dovedit a fi false. După acțiunile de protest și răpirea lui Iulian Gherguț, guvernul din Burkina Faso a suspendat licența de exploatare pentru mina de mangan și permisul de export. În contrapartidă, angajații minei au fost mobilizați pentru a solicita reînceperea activității la mină. Ulterior, Timiș a făcut a făcut toate diligențele necesare reluării activității.

S-a spus prin diverse medii că cel care ar trebui să plătească răscumpărarea agentului de securitate răpit ar trebui să fie Frank Timiș, dar acesta a anunțat de la început că nu are nici o intenție în acest sens. Între timp, presa străină relatează conflictele dintre firma deținută de Frank Timiș și guvernul din Burkina Faso, drept pentru care șansele sunt minime ca statul african să se implice în recuperarea românului. Dacă, în alte cazuri de răpiri, conducerea terțelor state au făcut schimb de ostateci cu formațiunile djihadiste, rămâne de văzut dacă și care va fi soluția optimă identificată de specialiștii români în vederea readucerii lui Iulian Gherguț în țară, în contextul în care românii au devenit o „marfă” bună după ce Frank Timiș a fost declarat, în 2011, cel mai bogat australian de la Londra, acesta avand cetățenie australiană.

Angajatorul lui Iulian Gherguț, anchetat de DIICOT pentru trafic de droguri

Povestea devenirii lui Frank Timiș e desprinsă parcă din romanele polițiste. Patronul Firmei de la Tambao, pentru care Iulian Gherguț asigura paza, s-a născut la Borșa. A dobândit, ulterior, cetățenie australiană. A început ca șofer de tir, la propria companie, care a dat faliment ulterior. În Australia a fost acuzat de trei ori pentru deținere și trafic de heroină. Se spune că s-a apucat de această activitate sub „tutela” unui alt român care avea să-i devină ulterior tată vitreg, Ștefan Aurel Borșa, care, de asemenea, a fost arestat de mai multe ori pentru trafic de heroină. Probabil așa l-a cunoscut pe Horațiu Potra, angajatorul lui Iulian Gherguț, care a fost anchetat de DIICOT pentru trafic de droguri.

După mai multe tentative de afaceri controversate, Frank Timiș a prins mai multe contracte extrem de profitabile în Africa Occidentală, Coasta de Fildeș și Burkina Faso. De asemenea, a concesionat peste 4% din suprafața României, printre care Roșia Montană și Certej. Probabil că, așa cum nouă, românilor, nu ne convine să transformăm Roșia Montană într-un munte de steril, este posibil ca nici africanilor să nu le placă faptul că europenii avizi după bani, venetici în țara lor, le schimbă ecosistemul și stilul de viață. Așa a ajuns Iulian Gherguț o victimă războiului pentru bani și viață.