Elena Hăisan (foto), sau „doamna Lenuș” – așa cum au cunoscut-o generații și generații de prichidei -, se pregătește să iasă la pensie după 39 de ani petrecuți în grădiniță.
A avut bucuria ca mulți dintre cei pe care i-a cunoscut și i-a îndrumat cînd aveau 3 sau 4 ani să vină din nou la grădiniță, în calitate de părinți, de această dată, ținînd de mînă o mogîldeață care a crescut sub ochii doamnei Lenuș. „A fi educatoare este o meserie grea, care te solicită foarte mult, dar, dacă aș avea din nou 20 de ani și ar trebui să-mi aleg o meserie, tot educatoare m-aș face. Am avut în viață destule momente dificile, dar lucrul cu copiii, faptul că a trebuit să-i întîmpin mereu la grădiniță cu zîmbetul pe buze, m-a ajutat să depășesc momentele neplăcute„, a spus Elena Hăisan.
„Doamna Lenuș” s-a îndreptat spre Liceul Pedagogic pentru că iubea foarte mult copiii și era îndrăgostită de muzică. „În școala generală am studiat oboiul la Școala de muzică, iar în liceu am făcut vioară, studii serioase de muzică. De altfel, în Liceul Pedagogic eram foarte bine pregătiți pentru meserie și, după terminarea liceului, intram în clasă cu patru ani de practică, ceea ce conta foarte mult, ne ajuta să ne integrăm repede și să depășim emoțiile și stîngăciile inerente oricărui început„, a spus Elena Hăisan, care a cîntat, apoi, cu toate generațiile de copii care au trecut prin grădiniță.
„Cu cîntecele și cu jocuri faci ca orice activitate să fie mai plăcută și distractivă pentru copii. Dar au fost și concursuri. În perioada în care participarea la «Cîntarea României» era obligație de serviciu, am ajuns cu copiii pînă la faza națională, ne-am întors acasă cu premii și cu diplome„, își amintește ea.
Pe lîngă diplome, doamna Lenuța se mîndrește și cu cîteva autografe obținute de la nume celebre ale muzicii ușoare: The Beatles, Albano, Adamo, Elvis Presley sau Nico Fidenco. „În anii ’60 – ’70, erau reviste gen Cinema, în care erau postate adrese le care le puteai scrie unor celebrități. Trimiteai un plic autoadresat și primeai cîteva cuvinte cu autograful lor. Pentru mine, care eram, atunci, elevă de școală, a însemnat foarte mult să am autografe de la acești cîntăreți pe care toată lumea îi asculta la radio„, a spus Elena Hăisan.
Lucru cu elevii, dar și cu părinții
Cei 39 de ani de activitate în grupa de grădiniță nu au însemnat, însă, doar lucrul cu copiii. De multe ori, educatoarele lucrează și cu părinții la fel de mult cum lucrează cu prichindeii. „Lucrurile au evoluat foarte mult. Dacă, în primii ani, lucram cu foarte mulți copii – aveam și 50 de copii în grupă, de eram nevoite să punem pătuțurile pînă în catedră, foloseam și pătuțuri pliante ca să aibă loc toți -, astăzi numărul de copii este mai mic, dar lucrăm nu doar cu copiii, ci și cu părinții acestora. Părinții sînt din ce în ce mai ocupați, sînt stresați de viața trepidantă de zi cu zi și nu mai au timp de copiii lor. Noi nu putem suplini în totalitate ceea ce face un părinte. Dimineața, cînd preluăm copiii, sîntem vesele și zîmbitoare nu doar pentru copii, ci și pentru părinți, încercăm să le facem și lor ziua mai plăcută„, a spus educatoarea Elena Hăisan.
Comentarii